Parlamentul italian a adoptat, miercuri, o lege anticorupţie mai severă, în urma unor scandaluri care au afectat, în ultimele luni, membri ai clasei politice naţionale, atât de dreapta, cât şi de stânga. După ce legea a fost adoptată în Senat, în urmă cu două săptămâni, deputaţii italieni au adoptat-o, la rândul lor şi astfel va putea intra în vigoare. Noua lege prevede, între altele, o înăsprire a sancţiunilor pentru corupţie simplă, crescând pedeapsa actuală, cuprinsă între doi şi cinci ani de închisoare, la o pedeapsă între patru şi opt ani. Pedeapsa pentru corupţie judiciară, adică a unui martor într-un proces sau a unui magistrat, creşte de la trei până la opt ani de închisoare, cât este în prezent, până la patru-zece ani. În unele cazuri, legea prevede o agravare a pedepselor pentru luare de mită, care sunt majorate la şase până la 12 ani de închisoare. De asemenea, legea prevede interzicerea dreptului de a fi aleasă a oricărei persoane care a fost condamnată definitiv la o pedeapsă mai mare de doi ani. Ca măsură preventivă, funcţionarii care conduc unităţi administrative aflate în contact cu societăţi private vor fi supuşi unor mişcări regulate de rotaţie de personal. Directorii şi angajaţii condamnaţi pentru corupţie vor fi concediaţi, urmând ca, în plus, să răspundă pentru prejudicierea imaginii administraţiei publice. Cei mai buni elevi de la Şcoala Superioară de Administraţie Publică vor fi numiţi în sectoarele în care riscul corupţiei este mai ridicat. Totodată, prefecturile vor trebui să stabilească o listă a furnizorilor de bunuri şi servicii care nu sunt suspecţi de încercări de infiltrare mafiotă. De asemenea, Comisia pentru Evaluarea, Transparenţa şi Integritatea Administraţiei va avea un rol sporit şi consolidat.
Această lege, adoptată cu o majoritate largă oferită de voturile principalelor două partide, Poporul Libertăţii (PdL, de centru-dreapta) al lui Silvio Berlusconi şi Partidul Democrat (de stânga), a fost accelerată de succesiunea unor scandaluri care au afectat, în ultimele luni, numeroşi oficiali politici, în special de dreapta, dar şi de stânga.