Cu capsa pusă, Biroul Permanent Judeţean al PD-L Constanţa a decis în unanimitate să rupă coaliţia din teritoriu cu PSD. Decizia este una mai mult decît discutabilă şi ea pune sub semnul întrebării bunele intenţii exprimate de portocalii la începutul acestui mariaj politic. Dacă îmi aduc eu bine aminte, mimînd jertfa pentru naţiune, domniile lor invocau, pentru a scoate ţara din criză, necesitatea unirii cu PSD. În democraţia noastră de doi lei, în care preşedintele Traian Băsescu răcneşte la procurorul general al României de parcă ar avea în faţă un matelot care nu a şters puntea cu teul, eram învăţaţi cu aranjamentele şi coaliţiile vremelnice de grup. Ne-am convins că, atunci cînd miza este reprezentată de soarta intereselor personale, politicienii sînt în stare să se facă frate şi cu dracul. Avem numeroase exemple de acest gen la Constanţa. Cînd a fost pusă pe tapet varianta alianţei dintre PD-L şi PSD, ţinînd cont de efectele generate de criza mondială, am apreciat ca pozitivă atitudinea politicienilor din cele două tabere. Ţinînd cont de tactica defensivă a celor de la PNL, care s-au încăpăţînat să-i cînte în strună lui Tăriceanu, oricum, la acea oră, un “cal de dar fără dinţi”, nu exista altă alternativă. Am crezut, furat puţin de peisaj, că politicienii noştri au renunţat la orgoliile lor prosteşti şi s-au înhămăt la treabă pentru a scoate ţara din impas. Aiurea! Cum, la noi, năravul din fire nu are lecuire, în scurt timp, mi-am dat seama că m-am înşelat, cele două grupări politice promovînd politica şoarecelui şi a pisicii. La Constanţa, aroganţa portocalie şi-a arătat colţii la scurt timp după semnarea pactului de neagresiune. Ca atare, alianţa a debutat cu stîngul. În PD-L, spiritul războinic a fost întreţinut de grupările desprinse din PSD. Foştii primari pesedişti, mă refer la cei care şi-au trădat partidul pentru promisiunile făcute de Stelian Duţu, fost lider al PD-L Constanţa, au turnat tot timpul gaz pe foc, contribuind decisiv la tensionarea relaţiilor dintre cele două formaţiuni politice. Printre agitatorii de frunte se numără şi deputatul Zanfir Iorguş, cel care şi-a pus amprenta decisiv în conflictul dintre primarul Mangaliei, Claudiu Tusac, membru al PSD, şi unii dintre consilierii locali! Zilele trecute, domnul Iorguş nu s-a putut abţine să nu facă urît în povestea cu şoseaua de coastă, fiind acompaniat pe acest subiect de fosta ministeasă a Mediului, Sulfina Barbu, atinsă în orgoliul propriu de o remarcă a primarului Radu Mazăre. Din păcate, doamna Sulfina, confidenta deputatului Iorguş în chestiuni de mediu şi şosele, şi-a canalizat întreaga energie creatoare în direcţia răfuielilor sale personale cu primarul Constanţei! Ca să-şi oblojească orgoliul rănit, este în stare să blocheze orice proiect! Aceeaşi atitudine o manifestă şi Zanfir Iorguş la Mangalia. Iritat că a pierdut alegerile locale, a declanşat un adevărat război împotriva lui Tusac. Era la mintea cocoşului că, în aceste condiţii, pe acest tronson, alianţa nu avea cum să funcţioneze! Ce-i drept, nici şefii săi de la centru nu au fost interesaţi ca lucrurile să intre pe făgaşul lor normal. E drept, Elena Udrea, interesată să-şi promoveze imaginea peste tot, a avut cîteva tentative de conciliere, dar domnul Iorguş nu s-a putut abţine să nu dea din nou cu bîta în baltă! Anunţul făcut de pedelişti nu reprezintă o noutate. Dacă vă amintiţi, ei s-au smiorcăit tot timpul în perioada în care s-au dus lupte grele pentru împărţirea posturilor de conducere din teritoriu. Atunci, de cîte ori nu le convenea ceva, ameninţau cu ruperea alianţei! Practic, cînd nu erau în avantaj, se supărau ca văcarul pe sat. De altfel, şi acum, singura lor motivaţie în ce priveşte divorţul dintre PD-L şi PSD, este lipsa… avantajului. Citez concluzia finală a pedeliştilor constănţeni: ”Nu avem niciun avantaj”.. Fără comentarii.