„Pasajul” lui Gelu Costea

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

„Pasajul” lui Gelu Costea

Cultură 22 Noiembrie 2010 / 00:00 1460 accesări

Gelu Costea a revenit în atenţia publicului cu o nouă expoziţie, cu mesaj percutant: „Pasaj”. Impresionat de lumina sudului Franţei, de la Collioure, un mic port la Marea Mediterană aflat chiar la frontiera cu Spania, unde a pictat în luna septembrie, la invitaţia Asociaţiei „Soleil de l\'Est”, mergând pe urmele unor predecesori iluştri precum Picasso şi Matisse, Gelu Costea a redat pe pânze specificul locului, filtrat prin stilul său inconfundabil.

Vernisajul a avut loc sâmbătă, la amiază, la galeria „Ion Nicodim” din cadrul Pavilionului Expoziţional Mamaia, în prezenţa unui public distins. La eveniment i-a fost alături artistului şi arhitectul Arturo Blasco Garzaran din Spania, care i-a fost „ghid” în călătoria sa plastică în Collioure, criticul de artă Alice Dinculescu, care a apreciat demersul creativ al protagonistului evenimentului, dar şi reputatul critic de artă Florica Cruceru.

În „Pasaj”, Gelu Costea „cartografiază” forme şi idei, redând plastic peisaje peninsulare, dar şi ample peisaje urbane, dispuse pe orizontală. Personajele fără chip din expoziţia precedentă par să-şi fi găsit, aşa cum era firesc, în „trecere” pe „Drumul” vieţii, un loc într-una din casele reprezentate de Gelu Costea în „Pasaj”. După cum a apreciat şi arh. Arturo Blasco Garzaran, Costea nu se fereşte să alăture culori tari, precum roşul şi albastru, care nu lasă indiferent privitorul. Deşi aflat într-o nouă perioadă de creaţie, Gelu Costea dovedeşte că este un creator matur, care şi-a găsit drumul în artele plastice, stilul său rămânând inconfundabil. Compoziţiile sale sugerează impresia de trecere şi de devenire, dar şi de constanţă, prin repetiţia formelor şi a motivelor. Însă, chiar dacă protagonistul expoziţiei şi-a manifestat, în cadrul vernisajului, teama că începe să devină figurativ, lucrările sale lasă loc interpretărilor, cerând să fie decodificate.

„Pasajul înseamnă o trecere, în acelaşi timp, o oprire, un răgaz de meditaţie, un răgaz de reorientare, un răgaz de reconstrucţie”, a apreciat criticul Alice Dinculescu. „Pasaj. Peisaj. O trecere ferită, construită, clădită din privire, care este importantă atât ca deplasare de la un punct la altul, cât şi ca traseu într-un loc ce ne pătrunde, atâta timp cât îl pătrundem şi noi pe el. Apare silueta unui oraş mediteranean, idilic, care încearcă să înlocuiască vechea reţea geometrică (...) Astfel, Gelu Costea a început să străbată acest pasaj plastic, să reprezinte acest peisaj sufletesc cu acea coerenţă şi rigoare care obişnuia, însă arătându-ne o putere reînnoită”, a remarcat Arturo Blasco Garzaran.



12