Trupa „Spin” a concertat, weekend-ul trecut, la Constanţa, în clubul „Café D’art Scena”. Cu acest prilej, solista grupului, Roxana Andronescu, a acordat cotidianului „Telegraf” un amplu interviu în care a vorbit despre pasiunile sale, despre muzică şi despre viaţa de artist, interviu din care publicăm, astăzi, cea de-a doua parte.

Reporter: Un artist, în ziua de azi, poate supravieţui fără a face muzică comercială?

Roxana Andronescu: În afară de promovarea la TV şi la posturile de radio, ai nevoie de comercial, ca să supravieţuieşti, pentru că dacă eu mă apuc să fac muzica pentru mine, nu va fi suficient să trăiesc, va trebui să mai fac şi altceva. Şi atunci, ca să nu încurc meseriile, să mă canalizez pe ceea ce ştiu eu cel mai bine să fac, muzica, trebuie să mai încerc să uşurez puţin, să degrevez piesa de complicaţii muzicale, în aşa fel încît să să ajungă foarte uşor la orice segment de public, plecînd de la manelist pînă la hard-rocker. Sînt piese, ca de exemplu „Nimeni pe drum”, pe care le ascultă toată lumea, sînt manelişti care o au pe discuri, printre Guţă şi Copilul Minune, pentru că piesa a fost comercială, însă de calitate. A nu se înţelege că muzica comercială înseamnă că nu este de calitate, deşi în România se face frecvent această greşeală, comercialul înseamnă vandabil, uşor de vîndut.

Rep: Ce muzică ascultă Roxana Andronescu în timpul liber?

R.A: Absolut orice. Nu colecţionez muzică gen manele, dar de ascultat ascult orice. De colecţionat prefer genul pop-rock, „Holograf”, „Proconsul”, „Taxi”, Michael Bolton, George Michael, Celine Dion, Mariah Carey, Whitney Houston, Aguilerra, care are o voce senzaţională, am acasă chiar şi un disc cu Britney Spears. Chiar sînt fan „Holograf”, am toată discografia lor. Am multă muzică acasă şi ascult orice.

Rep: Mai ai timp şi de viaţă de familie?

R.A: Da! Am la dispoziţie cît timp vreau eu, pentru că în afară de muzică nu fac nimic altceva, iar faza cu „sîntem foarte ocupaţi, sîntem în studio, plecăm”, la noi nu funcţionează, la noi lucrurile stau foarte simplu şi foarte detaşat. În momentul în care ne apucăm de lucrat la un album ne închidem în studio o lună sau două şi într-adevăr, în acea perioadă nu mai facem nimic, dar, după aceea, sîntem foarte OK, iar repetiţiile, de foarte multe, nu sînt necesare, pentru că trupa este sudată, avem rutina necesară. Facem repetiţii în momentul în care întroducem piese noi în concert sau ni se „pune pata” să luăm un cover şi să îl cîntăm pe scene. Atunci facem două-trei repetiţii, dar nu mai mult. În plus, nu am serviciu.

Rep: Ţi-ar plăcea să colaborezi cu artişti internaţionali sau din România?

R.A: Cred că sînt foarte puţini artiştii internaţionali cu care mi-aş dori să colaborez. În România am realizat colaborări numeroase, am început prin a colabora cu tot ce înseamnă artişti din zona hip-hop, mai puţin „Paraziţii”. Cu Bodo nu am cîntat, însă cu Dan Bitman am cîntat. Este foarte greu să nominalizezi un artist, pentru că, după părerea mea, să contruieşti un duet înseamnă să cunoşti foarte bine partenerul de cîntare, timbrele vocale sînt extrem de importante, nu poţi să mă iei şi să mă pui să fac un duet cu primul venit, pentru că rişti. Pentru a realiza un duet trebuie să te potriveşti cu cineva în toate lucrurile astea, plus că trebuie să îţi şi placă acelaşi gen de muzică, ceea ce este destul de greu.

Rep: Ai un mesaj pentru fanii constănţeni?

R.A: Îi aştept pe site-ul nostru cu mesaje şi pe blogul meu, www.roxanaandronescu.ro. Le doresc fanilor linişte şi echilibru, pentru că în momentul în care le ai pe acestea, vin şi sănătatea, bucuria şi o viaţă liniştită.