Traditiile si obiceiurile de Paste reprezinta, alaturi de trezirea naturii la viata, o inviere a oamenilor dupa iarna grea si venirea primaverii.

Paștele este o sărbătoare cu dată variabilă, nu cu dată fixă precum Crăciunul, iar de la an la an ziua în care cade Paștele variază în medie cu 14-15 zile, dar pot fi variații mic sau mari. De exemplu, Paștele a fost pe 20 aprilie în 2014 și pe 12 aprilie în 2015

Paștele ortodox este cel mai adesea în aprilie, niciodată în martie și destul de rar în luna mai.

La români, primul semn clar că se apropie marea sărbătoare era Postul Paștelui, căruia i se mai spune Postul Mare, fiindcă este cel mai lung din an, având 48 de zile.

În 2024, postul Paștelui a început pe 18 martie. Este și cel mai aspru din punct de vedere alimentar și amintește de postul de patruzeci de zile ținut de Isus înainte de începerea activității Sale. În timpul Postului Mare există doar două dezlegări la pește: una pe 25 martie (Buna Vestire) și una de Florii (pe 28 aprilie în acest an).

Învierea Domnului este cea mai importantă sărbătoare în calendarul creştin, fiind însoţită, în România, de numeroase tradiţii şi obiceiuri.

Masa de Paşte este construită în jurul preparatelor din carne de miel – ciorbă, friptură sau drob – simbolul Mântuitorului Iisus, care a fost sacrificat pentru a salva omenirea.

Ouăle de Paşte

Legendele creştine leagă simbolul ouălor roşii de patimile lui Iisus. Se spune că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, când acestea l-au atins s-au transformat în ouă roşii.

Se mai spune că Sfânta Maria, venind să-şi vadă Fiul răstignit, a adus ouă într-un coş, care s-au însângerat stând sub cruce.

Se povesteşte că, după ce Iisus a fost răstignit, rabinii farisei au făcut un ospăţ de bucurie. Unul dintre ei ar fi spus: "Când va învia cocoşul pe care-l mâncam şi ouăle fierte vor deveni roşii, atunci va învia şi Iisus". Nici nu şi-a terminat bine vorbele şi ouăle s-au şi făcut rosii, iar cocoşul a început să bată din aripi.

Obiceiul vopsirii ouălor de Paşti ar ţine şi de mitul cosmogonic al oului primordial, pe care îl găsim şi în unele legende româneşti. În tradiţia creştină, ouăle roşii simbolizează sângele vărsat de Iisus şi miracolul renaşterii.

Ouăle se ciocnesc la masa de Paşte respectându-se un anumit ritual: persoana mai în vîrstă ciocneşte prima oul, rostind cunoscuta formulă “Hristos a Înviat !”, la care se i se răspunde cu: “Adevarat a Înviat!”. Roşii iniţial, ouăle de Paşti sunt astăzi divers colorat şi, în unele zone, încondeiate în diferite motive.

Ouale de Paste, potrivit traditiei, erau adunate din cuibar in miercurea din a patrasaptamana a Postului Mare, numita si „miercurea Paresimilor". Exista obiceiul ca de lalasatul seculuisi pana in aceasta zi, gospodinele sa nu stranga ouale. Era credinta ca ouale alese in aceasta zi nu se stricau pana la Paste. Acum se alegeau ouale pentru mancarea de Pasti si ouale ce urmau sa fie inrosite.

Chiar daca ele erau stranse in aceasta zi, vopsitul lor avea loc in joia din saptamana de dinaintea Pastelui, insa, niciodata in Vinerea Mare.

Pasca

Pasca este un preparat specific meniurilor de Paști, dar nu mulți știu ce simbolizează.

Fie că este pregătită cu brânză dulce, ca desert, sau cu brânză sărată, ca fel principal, pasca este un simbol foarte vechi al Sfintelor Paști.

Inițial, pasca era o pâine nedospită făcută din făină obținută din cinci cereale, cunoscută sub numele de „pâinea săracilor”. Cu timpul, aceasta a devenit un preparat nelipsit de pe masa de Paști, având la bază aluat de cozonac, brânză de vaci și alte condimente sau arome. Decorațiunea cea mai comună pentru pasca rămâne crucea, care reamintește momentul tragic al răstignirii Mântuitorului.

Pasca simbolizează sacrificiul lui Iisus, care s-a jertfit pentru iertarea păcatelor noastre. Ea se pregătește în Sâmbăta Mare, ajunul Învierii, iar forma sa rotundă amintește de scutecele pruncului Iisus.

Mielul

Mielul este un simbol al sacrificiului lui Iisus și, alături de ouă, este prezent tradițional pe masa creștinilor de Paști. Inițial, tradiția mielului provine de la evreii care îl ofereau ca jertfă în fața lui Dumnezeu. Odată cu adoptarea creștinismului, obiceiul mielului a fost inclus în masa de Paști.

Până în secolul al X-lea, creștinii serveau mielul întreg la masa de Paști, chiar și Papa menținând această tradiție. După secolul al X-lea, au început să fie folosite doar porțiuni de miel, în locul mielului întreg.

Conform tradiției populare, mielul aduce noroc și întâlnirea cu un miel în apropierea Paștelui este considerată un semn de bunăstare și noroc. De asemenea, există superstiția că diavolul poate lua forma oricărui animal, cu excepția mielului, datorită legăturii acestuia cu sacralitatea.