Arheologii români sunt nemulţumiţi de modul în care autorităţile îi sancţionează pe cei care distrug patrimoniul de importanţă naţională, aceasta este concluzia discuţiilor purtate la Tulcea, cu prilejul celei de-a 41-a Sesiuni Naţionale de Rapoarte Arheologice - campania 2006. Un punct important al dezbaterilor s-a axat pe pericolele care ameninţă patrimoniul arheologic. Cercetătorul clujean Iosif Vasile Ferencz a prezentat colegilor săi numeroase cazuri de braconaj arheologic înregistrate în ultimii doi ani în judeţul Hunedoara, în majoritatea situaţiilor cei vinovaţi rămânând nesancţionaţi. Şi la Bucureşti specialiştii au semnalat situaţii în care sunt distruse biserici sau se ignoră potenţialul arheologic. Directorul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale (ICEM) din Tulcea, Florin Topoleanu, s-a arătat nemulţumit, la rîndul său, din cauză că nu există modalităţi de stabilire a prejudiciului în cazul distrugerii unor situri arheologice. „Cum preţuim un metru de zid bizantin înalt de un metru şi lat de doi. Cît îi cerem acelei firme franceze care a băgat buldozerul în cel mai vechi complex monastic din România, cel de la Ibida? Nu ştim”, a afirmat directorul ICEM.

Reprezentantul Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR), Daniel Josan, a declarat că la nivelul instituţiei care l-a delegat pentru a participa la reuniunea arheologilor s-a înfiinţat o direcţie specializată în protecţia patrimoniului, însă există un vid legislativ din cauza căruia infractorii nu pot fi sancţionaţi. „Acum, nu avem o lege a colecţionarilor. Sînt foarte multe persoane pe care le verificăm şi care ne spun că sînt colecţionari şi nu pot fi traşi la răspundere. Ar trebui să se găsească o modalitate de autorizare a colecţionarilor şi pornind de aici s-ar bloca posibilitatea de furt din şantiere, pentru că din moment ce vor avea colecţia înregistrată, ei vor fi obligaţi să justifice provenienţa bunurilor descoperite în plus”, a precizat Daniel Josan. Reprezentantul IGPR a mai spus că unele dosare primesc rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale la parchete, această situaţie fiind cauzată de faptul că la nivelul acestor instituţii „nu există o anumită specializare pe probleme de patrimoniu. Nu sunt pregătiţi pentru aşa ceva”. Arheologii au subliniat că orice distrugere de patrimoniu naţional trebuie sancţionată cu închisoarea şi au recomandat autorităţilor să se inspire din legislaţia franceză, care prevede pedeapsă cu închisoarea de până la patru ani pentru orice deteriorare de situri clasificate.

Lucrările celei de-a 41-a Sesiuni Anuale de Rapoarte Arheologice - campania 2006 s-a încheiat ieri, cu o excursie în judeţul Tulcea, cei 200 de arheologi participanţi avînd de ales între două trasee, Tulcea-Argamum-Enisala-Tulcea, respectiv Tulcea-Niculiţel-Isaccea-Tulcea.