Un număr de 21 de situri noi au fost adăugate în Lista Patrimoniului Mondial, ce cuprinde 911 monumente şi locuri excepţionale de pe Terra, accentul fiind pus pe ţările din emisfera sudică, la cea de-a 34-a sesiune a Comitetului UNESCO, ce a avut loc la Brasilia, în perioada 25 iulie-3 august. Cetatea episcopală din Albi din Franţa, atolul Bikini din Insulele Marshall, unde au avut loc 67 de teste nucleare americane în perioada 1946 - 1954, centura de canale a oraşului Amsterdam, construită în secolul de aur olandez, adică secolul al XVII-lea, bazarul istoric Tabriz din Iran, satele Hahoe şi Yangdong din Coreea de Sud şi regiunea muntoasă din Sri Lanka sunt doar câteva dintre noile situri incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO. Mai figurează un parc naţional de 100.000 de hectare din Insula Réunion din Oceanul Indian. Trei ţări au debutat pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO: Tadjikistan, Insulele Marshall şi Kiribati. În total, Comitetul UNESCO a înscris 15 situri culturale, cinci naturale şi unul mixt, crescând astfel la 911 numărul siturilor recunoscute de către organizaţie şi care trebuie protejate graţie caracterului lor excepţional.

Pe această listă se află şi Biserica Învierii de la Mănăstirea Suceviţa din România. Includerea Bisericii Învierii de la Mănăstirea Suceviţa în Patrimoniul Mondial a mai fost discutată şi la întrunirea de anul trecut a Comitetului UNESCO, ca extindere a poziţiei ocupate deja în Lista oganizaţiei de bisericile din nordul Moldovei. Comitetul a decis anul trecut să nu includă această biserică în Lista Patrimoniului Mondial, solicitând completarea documentaţiei. Consiliul Judeţean Suceava a alocat, în noiembrie 2009, comunei Suceviţa, fonduri de 50.000 de lei pentru finanţarea planului de urbanism general necesar pentru documentaţia de bază în vederea includerii Bisericii Învierii de la Mănăstirea Suceviţa în patrimoniul UNESCO. Având zidurile exterioare acoperite în întregime, în secolele al XV-lea şi al XVl-lea, cu picturi inspirate direct din arta bizantină, cele şapte biserici din nordul Moldovei sunt unice în Europa. Picturile sunt de o compoziţie excepţională, elegante, iar armonia culorilor se îmbină perfect cu împrejurimile rurale, potrivit site-ului UNESCO.

Bisericile din Moldova au fost incluse în Lista Patrimoniului Mondial în 1993. Biserica Învierii completează acest complex. Zidurile interioare şi exterioare sunt în întregime decorate cu picturi datând de la sfârşitul secolului al 16-lea. Biserica este situată în interiorul Mănăstirii Suceviţa şi este singura care include o reprezentare a scării Sfântului Ioan Climax. Din România, pe Lista UNESCO se află deja, alături de bisericile din nordul Moldovei (1993), Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, inclusă în 1991, ansamblul de sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999), Mănăstirea Horezu (1993), cetăţile dacice de la Orăştie (1999), bisericile maramureşene din lemn (1999) şi centrul istoric al oraşului Sighişoara (1999).

Noua listă a fost decisă de Comitetul Patrimoniului Mondial al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie Ştiinţă şi Cultură (UNESCO). Această recompensă nu este doar onorifică. Ea are şi un puternic impact economic, în special în ţările în curs de dezvoltare, deoarece înscrierea unui sit pe această listă antrenează, de regulă, o creştere a fluxului turistic şi facilitează deblocarea fondurilor pentru programele de întreţinere şi conservare.