Criza forței de muncă ar putea fi rezolvată elegant, printr-o OUG care le permite patronilor să angajeze mult mai ușor cetățeni de etnie română din Republica Moldova, Ucraina sau Serbia. Proiectul le-ar permite managerilor să ocolească restricțiile impuse prin contingentul anual de lucrători extracomunitari (maximum 7.000, în 2018).

Patronii din România care se plâng de o criză a forței de muncă ar putea aduce mai ușor la lucru cetățeni din țări extracomunitare, precum Republica Moldova, Ucraina sau Serbia, potrivit unei propuneri de lege aflate în Parlament. Proiectul, depus de 21 de parlamentari (din toate taberele politice), vrea să permită firmelor românești să ocolească restricțiile impuse prin contingentul anual de lucratori extracomunitari care pot fi angajați în România. În 2018, spre exemplu, maximum 7.000 de cetățeni din afara UE pot fi aduși la muncă aici, conform contingentului curent. Înlesnirea ar urma să se aplice numai pentru lucrătorii care sunt etnici români. Evident, respectivii nu au și cetățenie română, ci numai etnie. Cei care AU cetățenie română beneficiază oricum de acces liber în piața muncii din România și din UE. De notat că, prin OUG 24/2014, „străinii cu ședere legală pe teritoriul României pot fi încadrați în muncă în baza avizului de angajare obținut de angajatori, în anumite condiții“. Prin excepție de la aceste condiționări, nu este necesară obținerea avizului de angajare pentru o serie întreagă de străini; și aici, potrivit celor de la startupcafe.ro, ar vrea parlamentarii să intervină și să adauge printre excepții „străinii și etnicii români care sunt cetățeni ai Republicii Moldova și ai statelor în care există comunități românești semnificative (Ucraina, Serbia, Albania etc) și care pot fi încadrați în muncă pe teritoriul României, pentru o perioadă de cel mult 12 luni“. Pe scurt, în cazul acestor categorii de lucrători, patronii români ar putea fi scutiți de parcurgerea procedurii complexe și greoaie de obținere a avizului de la Inspectoratul General pentru Imigrări. Propunerea trebuie să treacă de Senat și de Camera Deputaților, să fie promulgată de președintele țării și, la final, să fie publicată în Monitorul Oficial.