Până mai ieri, intrat în căldurile politichiei, Romeo, băiat şmecher de Cotroceni, printre altele, jucător fără număr pe tricou, dar nu se ştie la ce echipă, se dădea de ceasul morţii sub celebrul balcon de la Guvern, interpretând diverse serenade dedicate Julietei, făptură tandră. Cine este Julieta? Un cadru de nădejde în materie de derivă guvernamentală. Fire contradictorie. Se contrazice singură. În aparenţă, origine bună, deşi chestia asta nu mai contează. A fost promovată direct de la coasă. Experienţa acumulată o ajută enorm la tăieri, singura politică, precizez, consecventă a Guvernului. Tăieri de salarii, pensii şi alocaţii pentru copii, la nevoie. Un aspect monden. De când a căzut pe scările unei televiziuni, nu mai umblă pe toace. Dacă trebuie, dacă e musai, cum se spune, să crească în ochii cuiva, se urcă pe propriile sale bombeuri. În astfel de momente, e dulce foc! Dacă se enervează, se ceartă ca la iarmaroc şi te arde pe loc. Până la declanşarea divorţului anunţat de Romeo, care vrea să o tulească de sub balconul cu bulina roşie, cu referire la cutremur, s-a bucurat de o susţinere totală. Romeo a susţinut-o până în pânzele albe, făcând în ciudă figuranţilor din Parlamentul României. S-a adeverit zicala conform căreia, în politică, dragostea bate votul parlamentarilor. Brava lui, ăsta bărbat! Revin la partea melodramatică generată de ifosele lui Romeo, căruia îi vine în nas un damf răzleţ de transpiraţie internă de partid, căci, de necrezut, nu-i mai place nici de PDL! Repertoriul cântat este alcătuit din piese originale înregistrate în studiourile de la Cotroceni. Sunt cântece de dragoste, romanţe şi piese de jale, cunoscute fiind chinurile facerii prin care trec îndrăgostiţii. Unele sunt şoptite, altele vorbite, în funcţie de tematica abordată şi de starea sufletească de moment. Seara târziu, după ce luna se poziţiona, la ordin, în dreptul emisferei portocalii, se auzeau, conform stenogramelor întocmite la zi, triluri de balalaică. După aceea, tuna vocea de tenor a lui Romeo, balconul dovedindu-se destul de rezistent la primele efecte generate de o intensă poluare fonică. Cuprins de o adâncă euforie creatoare, Romeo de la Cotroceni executa tot felul de momente artistice, înlăcrimând-o constant pe Julieta, posesoarea vremelnică a locaţiei din Piaţa Victoriei. Nu cred că balconul de la Guvern a mai cunoscut o asemenea trepidaţie sentimentală, cu excepţia zilelor în care trec prin zonă utilajele grele repartizate pentru construirea autostrăzilor suspendate ale primarului Oprescu. Au fost momente în care balconul arăta ca un autobuz arhiplin, cu călători pe scară, identificaţi în persoana unor miniştri fără har. Vestea că Romeo de la Cotroceni vrea să se despartă de Julieta i-a luat ca din oală, aia de noapte, pe amatorii de telenovele politice siropoase, singurul desert accesibil oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Pe această temă, s-a declanşat o adevărată isterie. Unii sunt de părere că lui Romeo i s-a năzărit brusc pe motiv că Julieta nu mai are fason, că e balcâză şi ursuză… Păi, cine a “năşit-o” de două ori în fruntea Guvernului, sfidând Parlamentul? Nu dumnealui, eminentul şi potentul? Romeo a trecut de la balalaică direct la castane. Pe’n ce? Bre, nea’ Romeo, da’ cu PDL ce-ţi veni? Din motive generate de criza de imagine Romeo a închis balconul Julietei…