După vorbă, după port, desigur, la Marea Neagră, Maria Stavrositu seamănă leit cu Elena Udrea. Până la un punct, gen aluniţă, juri că sunt surori gemene! În oftat şi dat ochii peste cap, precum toate damele care arată bine… Mă rog, la scara teritorială adecvată. Una e să fii blondă la Bucureşti şi alta este să te vopseşti în provincie. Cert e că, în PDL, contează foarte mult culoarea părului, pletele blonde reprezentând apogeul în materie de afirmare plenară. Din acest punct de vedere, în PDL Constanţa, Maria Stavrositu generează o adevărată emulaţie creatoare, adunându-i în jurul său pe toţi cei care vor să-l înjure pe Mircea Banias. Tema alegerilor pentru şefia organizaţiei judeţene îi chinuie cumplit pe cei care şi-au propus, ca principală sarcină existenţială, să-l doboare pe actualul preşedinte. Ca la popice. Ca atare, îl iau la ţintă din orice poziţie. Câţiva confraţi de-ai mei comentau, nu cu mult timp în urmă, cum că doamna Stavrositu ar face nu ştiu ce grozăvie din relaţia sa cu blonda de la Cotroceni, trăgându-şi capital electoral. Aiurea. Doar Laurenţiu Mironescu avea privilegiul de a servi cafeaua cu “tata mare”, ceea ce i-a adus o oarecare notorietate. De pildă, când intra în port, agenţii de pază transmiteau prin staţie “Şase, vine cafeaua”. După câteva secunde, urma întrebarea de bază. Citez: “Cu sau fără caimac?” În privinţa doamnei Stavrositu, mă tem că domnii gazetari se află într-o mare eroare. În viaţă, aia care bate filmul, se întâmplă de foarte multe ori ca elevul să-şi întreacă net mentorul. Acest lucru este valabil şi în cazul celor două blonde din PDL. În materie de scenarii politice, multe dintre ele jucate la marea artă, Maria o bate net la puncte pe Elena. De una singură, a întors partidul pe dos. Atenţie, fără să se folosească de andrelele doamnei Udrea, care ştie să pună şi gogonele! A făcut din organizaţia municipală Constanţa un bastion al celor care vor schimbarea cu orice preţ a actualei conduceri interimare de la judeţ. A ştiut cum să coaguleze orgoliile celor ofuscaţi pe motiv că au rămas pe tuşă. Adică, precizez, fără un loc fruntaş la deconcentrate şi fără o poziţie privilegiată în partid. În aceeaşi grupare s-au adunat aproape toate şulfele partidului, ceea ce contează foarte mult într-un război al nervilor. Ca să nu mai vorbesc despre meşteşugul unor sforari… Unii au venit dintr-un ataşament profund pe baricada sa, tratând-o pe Maria ca pe Ecaterina Teodoroiu. Fără muniţie. Până şi orgoliosul Iorguş, învăţat să nu-i sufle nimeni în ciorba de la prânz, şi-a tras piciorul în bătătura, cum se spune în localitatea lui natală, Mariei Stavrositu. Şi, trebuie să recunosc, pe unde lasă Iorguş dâră… Pe timp de ploaie, cum se întâmplă în această perioadă, care abundă în fulgere şi tunete, sub fusta Mariei s-au adăpostit şi cei şapte pitici plângăcioşi din grupa foştilor primari pesedişti. Mă refer, desigur, la cei care, trădând PSD, s-au curvit la PDL. La prima vedere, poate şi sub impulsul narativ al celor învăţaţi să facă din ţânţar armăsar, eşti tentat să pariezi pe echipa Stavrosiţilor la alegerile pentru şefia organizaţiei judeţene. Mai ales că gruparea sa de buni cântători şi-a trecut în palmares o victorie în campania pentru municipalele de la Constanţa. Chiar dacă echipa amintită a luat un uşor avantaj, meciul, cum se spune la fotbal, nu este jucat, pentru că şi Mircea Banias are şansele lui. Destul de mari, pot spune. După cum am mai scris, contează foarte mult şi semnalul primit de la centru. Nu este exclus, însă, ca, la ora alegerilor de partid, unii dintre mahări, mă refer la cei care îşi bagă frecvent nasul în treburile interne ale PDL Constanţa, să fie ocupaţi cu anumite treburi de procedură... PDL – un partid cu pete blonde.