Democrat liberalii se pregătesc din nou pentru o “schimbare la faţă”. Ce înseamnă asta? Pedeliştii se pregătesc de niscaiva alegeri interne pentru a-şi alege şeful şi pun de o nouă schimbare a numelui partidului şi a emblemei. Informaţia a fost oferită presei de către ministrul răspopit de Externe Teodor Baconschi care a declarat că “este un lucru bun o depunere simultană a candidaturilor” la şefia PDL. El a precizat că a aflat din presă despre eventualitatea ca atât Emil Boc, cât şi Vasile Blaga să-şi anunţe candidaturile pe 11 aprilie. Întrebat şi dacă este necesară schimbarea numelui PDL, Baconschi a răspuns: “Eu aş fi recomandat schimbarea numelui partidului în Partidul Popular. Se pare că o formaţiune microscopică şi-a adjudecat această titulatură la Tribunal şi nu mai e disponibilă, dar ar fi bine să insistăm începând cu numele partidului pe această direcţie populară, de centru-dreapta”. Printre cei care au susţinut de mai multă vreme modificarea denumirii formaţiunii într-un sens care să conţină formula de “partid popular” s-a numărat Sorin Frunzăverde, care în cursa pentru şefia PDL şi-a anunţat sprijinul pentru Vasile Blaga. Pe acesta din urmă îl bate gândul să schimbe denumirea PDL cu Partidul Democrat Popular (PDP). Nimic nou sub soare ar spune unii, pentru că acest partid-cameleon nu a participat niciodată la alegeri cu aceeaşi siglă şi denumire. În 1992, actualii pedelişti erau FSN, în 1996 au participat la alegeri în CDR, în 2000 au fost PD, în 2004 a existat Alianţa DA şi în 2008 PDL. Discuţii pe marginea schimbării denumirii şi emblemei au fost numeroase în acest partid. Să ne amintim frământările pedeliştilor privind înlocuirea vechiului trandafir socialist cu un măr, o pară, o ancoră sau o sirenă. Ba chiar unul dintre pedeliştii de frunte venise cu ideea de a fi aleasă drept emblemă roza vânturilor. Oricum ar fi, în PDL nimic nu se va schimba, nici măcar oamenii nu se vor roti între ei. În toiul pregătirilor fierbinţi pentru şefia partidului, Berceanu atrage atenţia asupra ceea ce a devenit PDL astăzi: “Ne întoarcem la Partidul Comunist, unde în aclamaţii şi urale era preaslăvit iubitul conducător!”. Dar PDL nu a devenit peste noapte asemănător Partidului Comunist, ci transformarea a debutat cu mult timp în urmă. Cam de când a început să existe doar o singură voce în partid, respectiv cea a preşedintelui ţării. Micile bucurii ale ministrului răspopit pentru alegerile interne din partid nu ne impresionează pentru că PDL nu ne mai oferă surprize plăcute de mult. Nici la nivel de resurse umane, nici în ceea ce priveşte vreo revoluţie morală. PDL este şi va rămâne unealta lui Traian Băsescu, iar pedeliştii ar trebui să ştie că în momentul în care “Zeus” va considera că are de câştigat de pe urma sacrificării lor, nu va avea nicio mustrare să o facă.