Îndemnul de sfîrşit de an adresat persoanelor fizice de către agenţiile imobiliare şi băncile importante care oferă credite ipotecare este “grăbiţi-vă, pentru că pe 15 decembrie se încheie sezonul la cumpărarea unui apartament fără impozit”. Potrivit Codului Fiscal, de anul viitor se introduce un impozit de două sau trei procente din preţul apartamentelor pe toate tranzacţiile imobiliare. În plus, se scumpesc şi taxele notariale. Toate aceste costuri în plus, care ajung la 5% din preţul locuinţei, se vor transfera tot în buzunarul cumpărătorului, prin majorarea preţului apartamentelor. Cu alte cuvinte, cine intenţionează să cumpere o locuinţă, trebuie să finalizeze documentaţia, inclusiv cea cu creditul ipotecar, mai devreme de 15 decembrie, cînd se închid notariatele. Altfel... veţi suporta costurile cu impozitele pe tranzacţia imobiliară.

Odată cu aderarea la UE, potrivit noului sistem de impozitare a tranzacţiilor imobiliare, vom plăti notarului pentru o tranzacţie aproape 5 procente din valoarea unui teren sau a unei clădiri vîndute. Principala schimbare constă în cumularea taxei statului cu impozitul pe veniturile rezultate din tranzacţiile imobiliare. Deşi taxele notariale de timbru dispar, statul nu ne scuteşte de plata unor dări care să acopere atît impozitul cît si onorariile aferente tranzacţiei imobiliare. Astfel, costurile nu se împuţinează, ci există posibilitatea să fie chiar majorate. Ministerul Justiţiei a adoptat modelul Franţei în ceea ce priveşte grila de taxe şi impozite pentru achiziţionarea de locuinţe. Conform acesteia, proprietăţile mai vechi şi mai ieftine vor fi taxate mult mai mult decît cele noi şi foarte scumpe. Un motiv care susţine adoptarea acestei noi grile este faptul că, în România, apartamentele au preţuri de vînzare mult mai mici decît în celelalte ţări europene. În timp ce în străinătate imobilele ating valori de 250.000 de euro, în România acestea nu depăşesc, de obicei, 100.000 de euro. Cum în ultima perioadă, majoritatea tranzacţiilor imobiliare au avut valori înscrise în segmentul 30.000 - 70.000 de euro, s-a hotărît că cea mai bună metodă de taxare notarială este impozitarea cu peste 4% a acestui tip de tranzacţii. Cheltuielile cele mai mari le vor suferi cei care vor face tranzacţii cu imobilele de la sate. Cum valoarea imobilelor, în acest caz este de maximum 20.000 de euro, conform noii grile, se va plăti la notar aprox. 6% din valoarea imobilului.

România are cele mai mari impozite pe tranzacţiile imobiliare

Costurile notariale scad procentual în funcţie de cît de mare este valoarea imobilului achiziţionat şi implicit cea a creditului bancar solicitat. În cazul în care locuinţa este achiziţionată cu ajutorul unui credit de la bancă, valoarea taxelor notariale este mult mai mare. Spre exemplu, pentru un imobil de 50.000 de euro vom plăti o taxă de 4,54% din împrumutul solicitat. Dacă în prezent, pentru un apartament de 60.000 de euro, deţinut pe o perioadă mai mare de trei ani, taxele notariale sînt de 1.624 de euro, din 2007 acestea vor urca, în cazul aceluiaşi imobil pînă la 1.659 de euro. Din 2007, costurile legate de tranzacţiile prin credit se vor ridica de la 4,35% la 4,43%. Astfel, dacă imobilul de 60.000 de euro este achiziţionat prin credit bancar, se adaugă, pe lîngă taxele notariale şi taxele legate de ipotecă (în acest caz 335 de euro).

În schimb, pentru un imobil de 120.000 de euro, deţinut pe o perioadă mai mare de trei ani, valoarea taxelor notariale va fi de 2.590 de euro, mai mică decît cea de 2.696 de euro percepută în prezent. În acest caz, taxele imobiliare ajung să reprezinte doar 2,87% din valoarea creditului bancar. Comparativ cu ţările europene, costurile pentru tranzacţii practicate în România sînt mult mai mari. Spre exemplu, în timp ce la noi costurile aferente plăţilor imobiliare ating cu nonşalanţă 10% (cînd plata se face prin intermediul unui credit bancar), în Olanda acestea ating valori de maximum 1%. Costuri asemănătoare cu cele din România se mai întîlnesc doar în Ungaria. Potrivit specialiştilor, noua filosofie fiscală de atragere a mai multor venituri la bugetul de stat nu va face altceva decît să încurajeze evaziunea fiscală, în sensul că atît cumpărătorul, cît şi vînzătorul, vor declara o valoare subevaluată a imobilului pentru a plăti un impozit cît mai mic către stat.