NOTA 10... DIN 11 România îndeplinește pentru prima dată toate cele cinci criterii nominale necesare pentru adoptarea euro, inclusiv inflația, și stă foarte bine și la criteriile de convergență reală către zona euro, însă, pe termen lung, există riscuri care pot deteriora situația, spune economistul-șef al Băncii Naționale a României (BNR), Valentin Lazea. „Din punct de vedere macroeconomic, România stă chiar foarte bine. Nu este o exagerare să spunem asta - în iunie, pentru prima dată în istorie, îndeplinim toate cele cinci criterii de la Maastricht, inclusiv cel referitor la inflație, și totodată, dacă ne uităm la tabloul de bord, cel cu cei 11 indicatori separați de criteriile de la Maastrich, remarcăm faptul că România îndeplinește 10 din 11. Stăm mai bine nu doar decât Cehia, Polonia, Ungaria și alte țări central-europene, ci chiar decât Suedia sau Lituania, care, de la 1 ianuarie, va intra în zona euro. Indicatorul pe care nu îl îndeplinim nici noi, dar nici o altă țară din zonă este cel referitor la poziția investițională externă netă, care, de fapt, este suma deficitelor de cont curent acumulate în timp și care la noi este de circa 60% din PIB. Pragul stabilit de cei de la Comisia Europeană este de 35% din PIB, imposibil de atins de țările aflate în tranziție. E o țintă prea ambițioasă pentru orice stat din lume“, punctează Lazea.

TREI RISCURI MARI ȘI LATE Cât despre riscuri, ele nu sunt pentru viitorul imediat (1 - 2 ani), ci pentru apar pe termen mediu și lung, la toate cele trei componente ale PIB-ului potențial (capital, forță de muncă și productivitate), explică reprezentantul BNR: „Capitalul care a intrat în țară în ultimii cinci ani, sub forma investițiilor străine directe, este mult mai mic decât cel din perioada 2004 - 2008. Ne lipsesc cam cinci miliarde euro pe an, iar asta nu se va repara prea repede, întrucât apetitul jucătorilor străini pentru investiții în economii emergente, precum România, este scăzut. Lipsa ar fi putut fi compensată printr-o absorbție perfectă a fondurilor europene, dar nici asta nu s-a întâmplat“.

PIERDEM FORȚĂ DE MUNCĂ Și al doilea factor, forța de muncă, este în scădere accentuată, avertizează Lazea: „Puțină lume a remarcat faptul că generațiile născute între 1986 și 1990, care au împlinit 18 ani și au intrat în câmpul muncii exact în perioada despre care vorbeam, 2004 - 2008, erau, în medie, 360.000 de nou-născuți pe an. În perioada 1991 - 1995, generațiile de nou-născuți au fost de 250.000 pe an. Ei au intrat în câmpul muncii în 2009 - 2013. Iată o pierdere de 110.000 de salariați pe an, ca să nu mai vorbim de emigrație“. Al treilea factor, productivitatea, este influențat direct de nivelul de educație, care, după cum se vede de la un Bac la altul, e în scădere.