Statistici îngrijorătoare vin să confirme faptul că țara noastră se confruntă cu o rată îngrijorătoare a abandonului școlar (în creștere față de anul trecut cu un procent), la nivelul Europei doar Moldova depășindu-ne cu puțin. În plus, copiii României se confruntă cu probleme ca discriminarea, sărăcia, sarcini nedorite și boala, acestea demonstrând căderea liberă în care se află viitorul nostru.

Nu ne mai facem bine? Anual, sute de mii de copii abandonează școala, iar cauzele sunt dintre cel mai îngrijorătoare: sărăcie, boală, căsătorii timpurii, sarcini nedorite. „Mai mult de jumătate dintre copiii din întreaga lume își încep viața cu un handicap, pentru că sunt fete, pentru că sunt săraci sau pentru că sunt nevoiți să crească într-o zonă de război. Căsătoria timpurie, exploatarea prin muncă și malnutriția sunt fenomene care privează un copil de copilărie“, a declarat, de curând, CEO al Save the Children International, Helle Thorning-Schmidt.

Potrivit raportului global al organizației internaționale Save the Children, România ocupă locul 54 din 175 de țări monitorizate, în ceea ce privește securitatea copilăriei, cu o rată a abandonului școlar în creștere, care accentuează vulnerabilitatea copiilor: 13,9 față de 12,1, anul trecut. La indicatorul neparticipare școlară (copii în afara sistemului de educație) în ciclul primar și gimnazial, România rămâne printre țările care se confruntă în mod serios cu această problemă, cu un procent în creștere față de raportul din 2017 – de 13,9, față de 12,1, îngrijorător la nivel european. Continuând comparația cu statele europene, România este depășită doar de Moldova, cu o rată a neparticipării școlare de 17,9%. În țări precum Bolivia, Congo, China, Haiti, Mexic ori Guyana, rata neparticipării școlare a înregistrat scăderi semnificative, aflându-se la un nivel mai scăzut decât al țării noastre.

Conform Institutului Național de Statistică (INS), în 2016, 282.000 de copii din România, cu vârsta între 7 și 17 ani, nu urmau nicio formă de învățământ, iar în anul școlar 2015/2016, 30.504 de copii din ciclul primar și gimnazial și 26.722 de liceeni sau elevi ai învățământului profesional au abandonat școala. Deși Legea 1/2011 privind educația națională prevede, în mod imperativ, în art. 8, că „Pentru finanțarea educației naționale se alocă anual din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv“, acest deziderat a fost anual blocat invocându-se argumente de natură politică sau economică, în detrimentul obligației fundamentale de asigurare a respectării dreptului la educație de calitate al copiilor. În România, cheltuielile pentru educație s-au situat, în perioada scursă de la adoptarea Legii 1/2011, la nivelul de 3% din PIB, cu o creștere în 2016 (3,03% în 2012, 2,8% în 2013, 3,0% în 2014, 3,1 în 2015 și 3,7% în 2016), fiind una dintre cele mai scăzute din Uniunea Europeană, a cărei medie a înregistrat 4,7% în 2016, țări precum Ungaria, Slovenia, Polonia și Estonia alocând între 4,9% și 5,9%.

„Accesul la educație este un drept universal al copilului, fără de care și celelalte drepturi sunt afectate. Un copil economic vulnerabil este o dată în plus expus riscurilor sociale prin menținerea lui în afara sistemului de educație. Programele Școala după școală și A doua șansă sunt indispendabile unui sistem coerent, iar noi, la Salvați Copiii, încercăm să dezvoltăm programe care să răspundă acestor nevoi”, a evidențiat consecințele grave ale unor politici publice precare în ceea ce privește sistemul de educație, președintele Executiv al Salvați Copiii România, Gabriela Alexandrescu.

Mult timp la școală, dar degeaba

România este pe al III-lea loc în Europa în ceea ce privește timpul pe care copiii noștri îl petrec obligatoriu la școală: 11 ani. Cu toate acestea, suntem codași în ceea ce privește rezultatele la testele PISA, 42% dintre elevi fiind analfabeți funcțional. Experții din învățământ spun că acest lucru este cauzat, printre altele, de modul superficial în care se practică activitatea didactică. În România, învățământul obligatoriu este de 11 ani, adică o perioadă mai lungă comparativ cu cea din țările nordice, de exemplu, unde se învață 9 sau 10 ani. Cu toate acestea, rezultatele noastre din Educație nu reflectă același nivel de performanță, după cum arată studiile Eurostat sau cele de la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECDE). Nici la capitolul ultimelor testări de tip PISA, România nu stă prea bine. Suntem pe locul 48 din 70, primele locuri fiind ocupate de Singapore și Japonia. Elevii români se compară cu cei din Emiratele Arabe Unite, Cipru sau Albania, potrivit datelor transmise de OECDE. Același raport arată că 42% dintre elevii români sunt analfabeți funcțional, adică pot citi un text, dar nu îl înțeleg. Programul PISA este o evaluare internațională comparativă care măsoară dezvoltarea competențelor de bază ale elevilor de 15 ani, aflați la finalul învățământului obligatoriu, în trei domenii principale: citire/lectură, matematică, științe.