Pe-aici nu se (mai) trece ca pe... bulevard!

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Cea mai îndrăzneaţă decizie. Spitalul de Urgenţă Constanţa, în premieră:

Pe-aici nu se (mai) trece ca pe... bulevard!

Eveniment 18 August 2010 / 00:00 2445 accesări

Conducerea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Constanţa a pus în practică una dintre cele mai îndrăzneţe decizii luate vreodată în cadrul celei mai mari unităţi sanitare din judeţ. „Pe-aici nu se mai plimbă nimeni ca pe... bulevard”, cam aşa s-ar caracteriza decizia managerului, dr. Dan Căpăţână, mult comentată, dar care aduce ordine şi disciplină în spital. Din păcate, însă, decizia nu a fost interpretată corect de unii oameni de pază ai firmei „Zip Escort”. Unul dintre angajaţi şi-a depăşit atribuţiile de serviciu, având tupeul să trieze, mai ceva ca un cadru medical, unii bolnavi. „Tu intri în urgenţă, tu nu...”, spunea omul de pază. În replică, pacientul refuzat a pătrunde în Unitatea de Primire a Urgenţelor (UPU) s-a plâns că s-a trezit cu gâtul umflat şi că nu ştie ce se întâmplă cu el. „Şi ce dacă...”, a fost, însă, „comentariul de specialitate” al omului de pază. Un alt coleg însă l-a lăsat pe tânăr să pătrundă până la urmă în UPU. Trierea, din punct de vedere medical, constituie un act de mare responsabilitate, un act care ar fi putut chiar să-i pună viaţa în pericol bolnavului în cauză, mai ales că sunt afecţiuni „ascunse”. „Întotdeauna un pacient care se află în stare gravă nu ripostează. Stă cuminte şi îşi aşteaptă rândul la consult”, povesteşte un medic de medicină de urgenţă. Tot el spune cum a preîntâmpinat un deces, în cazul unui bolnav care aştepta liniştit consultul. „Am ieşit afară să mai văd ce cazuri sunt la uşă şi am văzut un bolnav transpirat tot, care nu spunea nimic, absolut nimic. Mi-am dat seama că urma să facă un infarct. Am intervenit la timp şi l-am salvat”, îşi aduce aminte medicul. Este o dovadă în plus că aceste decizii sunt luate doar de către persoane care au studii de specialitate, or în cazul tânărului impunător de la „Zip” nu se pune problema, în mod cert. Un alt lucru neînţeles, cu siguranţă, de către salariatul respectiv, este că orice pacient are dreptul la un aparţinător, mai ales în condiţiile în care spitalul abia dacă are bani pentru salarii, d-apoi pentru medicamente şi materiale sanitare. Deci cineva ar fi trebuit să-l ajute pe pacient, dacă medicul îi recomanda un anume medicament pe care UPU, în acel moment, poate că nu-l avea. În niciun caz bolnavul nu se putea duce la farmacie. Mai mult decât atât, respectivul pacient nu avea asupra sa un telefon mobil, deci însoţitorul său nu avea cum să comunice cu el, fapt care nu este acceptat în nicio ţară civilizată din această lume. Bolnavul are dreptul să comunice cu familia, familia are dreptul să fie informată despre ce se întâmplă cu respectivul bolnav, dacă acesta îşi dă acordul.

PRO ŞI CONTRA. Decizia de limitare totală a „plimbărilor” în spital este, fără doar şi poate, una cât se poate de corectă, mai ales că nu în toate cazurile se poate asigura o igienă ca la carte, aşa că şi riscurile transmiterii infecţiilor intraspitaliceşti sunt nenumărate, infecţii care, odată luate, mai ales în cazul bolnavilor cu o imunitate scăzută, pot chiar ucide, aşa cum s-a întâmplat, nu de puţine ori, în spitalele din România. Pe cât este de logică decizia de limitare a accesului în SCJU, pe atât este de contestată de unii aparţinători, dar şi reprezentanţi ai mass-media, de asemenea şi lor interzicându-li-se accesul în spital. Daniel Aron, din Constanţa, s-a arătat extrem de indignat despre faptul că nu a putut să-i aducă soţiei o lenjerie de pat şi ceva schimburi personale. “M-am lovit de refuzul categoric al oamenilor de pază. Îmi este lehamite de tot ce este în această instituţie sanitară de prim rang. Începând de la oamenii de pază şi până la acele liftiere, mereu obosite, plictisite şi stresate, dar care revin la sentimente mai bune dacă le îndeşi 1-2 lei pentru un drum către etajele superioare, continuând cu personalul medical auxiliar, care are cam acelaşi comportament cu cel al liftierelor, care stau la taclale, cafele şi bârfă… Unde mai pui că medicametele sunt în proporţie de 90% cumpărate din farmaciile din vecinătatea spitalului, şi care mai dispar subit şi din custodia acestora”, este reclamaţia bărbatului. Şi nu este singura…

ACCESUL LIBER ŞI NEÎNGRĂDIT AL PERSOANEI LA ORICE INFORMAŢII DE INTERES PUBLIC CONSTITUIE UNUL DIN PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE RELAŢIILOR DINTRE PERSOANE ŞI AUTORITĂŢILE PUBLICE, ÎN CONFORMITATE CU CONSTITUŢIA ROMÂNIEI ŞI DOCUMENTELE INTERNAŢIONALE RATIFICATE DE PARLAMENTUL ROMÂNIEI

Pe de altă parte, ziariştii sunt indignaţi că accesul la informaţie le-a fost îngrădit, într-o oarecare măsură, însă există comentarii potrivit cărora sunt ziarişti care nu au noţiuni elementare despre legea pacientului din România, dar nici despre legea sănătăţii. În cadrul conferinţei de presă de azi, reprezentanţii presei locale vor afla noul sistem de lucru impus de conducerea SCJU.



12