După ce Tribunalul Constanţa i-a condamnat la ani grei de închisoare pe principalii suspecţi din dosarul „Tona de cocaină”, Curtea de Apel Constanţa le-a redus pedepsele. Cetăţeanului spaniol Antonio Cano Alvarez i-a fost micşorată pedeapsa de la 24 de ani la 16 ani de detenţie, iar complicilor săi, Elena Ramona Cioroabă şi Adrian Vasile Chiribău, de la 22 de ani la 15 ani. Procurorii au atacat decizia cu recurs, dosarul ajungând ieri la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Nici celor trei acuzaţi nu le-a convenit au fost condamnaţi întrucât se consideră nevinovaţi, astfel că au contestat şi ei decizia. Judecarea recursurilor va începe pe 17 ianuarie. Conform actului de inculpare, cele trei persoane arestate în acest caz sunt acuzate de contrabandă cu 1.200 de kg de cocaină, drogurile fiind descoperite la sfârşitul lunii ianuarie 2009, într-un container din Portul Constanţa Sud - Agigea. Ancheta a stabilit că drogurile au fost încărcate în Brazilia, ulterior containerul fiind plimbat prin mai multe porturi până să ajungă în România, de unde urma să plece spre Spania.

TRANSPORT MONITORIZAT Pe 23 decembrie 2008, marfa a ajuns în terminalul de containere din portul Constanţa Sud - Agigea. Documentele vamale arătau că ar fi vorba despre o încărcătură de 20 de tone de lemn de cedru, care fusese importat de SC Rumaval Impex SRL, din comuna gorjeană Baia de Fier, al cărei administrator era Ramona Elena Cioroabă. Suspiciunile poliţiştilor de la Antidrog cu privire la acest transport, care era monitorizat de trei luni, s-au dovedit întemeiate în momentul în care s-a trecut la verificarea mărfii din container. „Capacul” format din zeci de pachete cu lemn de cedru ascundea în spatele său 1.200 kg de cocaină, de puritate 90%, ambalată în 1.080 de pungi, ascunse în ultimii paleţi de cherestea din container. La percheziţia ulterioară efectuată cu ocazia reţinerii membrilor grupării infracţionale, au fost confiscaţi 140.000 de euro şi două autoturisme de teren. Anchetatorii spun că drogurile, în valoare de 100 de milioane de euro, erau destinate pieţei europene, România fiind doar o ţară de tranzit.