Spaţiul dintre Dunăre şi Marea Neagră a reprezentat, dintotdeauna, o sursă de inspiraţie pentru plasticienii români, dar şi pentru cei de peste hotare. Pictorii români, mai ales în perioada interbelică, dar şi la începutul secolului al XIX-lea, au preferat peisajele dobrogene şi cele din Balcic, numeroase lucrări cu o astfel de temă aflîndu-se în patrimoniul Muzeului de Artă din Constanţa. Printre pictorii care au preferat să surprindă marea şi atmosfera specifică acestui spaţiu al României, şi care sînt prezenţi în expoziţiile permanente ale instituţiei muzeale constănţene, se numără: Iosif Iser, Nicolae Tonitza, Nicolae Grigorescu, Ştefan Popescu, Dimitrie Hîrlescu, Nicolae Dărăscu, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Ştefan Dimitrescu, Francisc Şirato, Marius Bunescu, Jean Alexandru Steriadi şi Micaela Eleutheriade.

Aceşti plasticieni preferau să vină la malul mării vara, surprinzînd pe pînză marea, dar şi etniile care erau atunci în acest spaţiu mirific. De remarcat este faptul că marea este întotdeauna prezentă în peisajele dobrogene, chiar dacă, uneori, ea este doar o umbră sau parte integrantă din lucrare. De asemenea, elementele cel mai des întîlnite în peisajele ilustrate sînt stîncile, care dau o atmosferă mediteraneană şi care, de cele mai multe ori, sînt învăluite într-o lumină care le pune în valoare. "Golful, diferite case specifice etniilor prezente în acea perioadă în Dobrogea, turci şi tătari, geamii sau moschee, dar şi diverse personaje îmbrăcate în costumaţia specifică acelei epoci conturează un colţ mirific, parcă rupt din altă lume, care te duce cu gîndul la nişte tărîmuri exotice", a explicat muzeograful Ana Roşoga.