Penalul face pe moralul. A învăţat la perfecţie lecţia prefăcătoriei predată de lupul moralist, inclusiv cu lecţii de dans. Îmi place cum se apleacă într-o parte şi se balansează precum lebăda degerată din lacul zburătoarelor ca să-i tragă pe magistraţi de urechi! Biografia penalului seamănă foarte mult cu cea a lui Zdreanţă care se jura, cu raţa-n gură, că nu fură! Deşi are fulgi de raţă la gură, penalul nu se sfieşte să ne vorbească despre respectarea legii, despre corupţie, corupţi şi corupători. Penalul ştie cînd să facă pe moralul, pozînd în fată mare, dar cu fustă scurtă pînă aproape de bucuţe. Îi place la nebunie clişeul cu lupul moralist care a îmbrăcat hăinuţele Scufiţei Roşii. Imaginea respectivă îi serveşte de minune cînd, fiind prins cu mîţa în sac, trebuie să facă pe naivul. E o plăcere să-l auzi pe penal cînd dă lecţii şi se lansează în nesfîrşite oratorii pe tema respectării legii şi a Constituţiei. E drept, sînt situaţii cînd vorbele penalistului răsună ca un măcăit de raţă nevinovată şi prinsă în gura lui de anaconda. Cînd face pe moralul, penalul cade ca secerat de amnezie. Uită subit, de la gură pînă la raţă, cine a fost şi ce a făcut. Fost violator de lege, inclusiv cele minore, penalul calcă totul în picioare! Pe penal dacă nu-l laşi să moară, se ştie, nu te lasă să trăieşti! S-au convins acum toţi cei care, într-o anume perioadă, l-au menajat şi l-au tratat cu duhul blîndeţii cînd dumnealui persifla legea. Pe cine laşi să persifleze legea, nu te lasă să o aplici! După ce l-a detestat, acum, penalul ţine mîna pe codul penal ca pe biblie şi arată cum trebuie aplicat! Nu nouă, ci magistraţilor care l-au supărat sau deranjat! Penalul face tot timpul pe moralul. Îi dă mîna de cînd a ajuns şef cu „indicăţiile”. În postura de lup moralist, penalul continuă să se ia la trîntă cu legea, pe care uneori o mai şi doboară! Ori de cîte ori are în faţă o partitură despre corupţia din Justiţie, penalul nu pierde ocazia să le dea din plin castane celor care i-au frecat cîndva ridichea neagră. Cînd face pe moralul, penalul este şi răzbunător, nu numai irascibil şi nervos. Modelul său de viaţă şi activitate revoluţionară este lupul din opera „Capra cu trei iezi”. De la el a preluat modelul absolut de oportunist cu limba ascuţită. Acum, ce-i drept, penalului îi dă mîna, cum se spune, să ridice tonul la apărătorii legii. Cînd era doar penal şi deloc moral, unii îşi amintesc bine de acea perioadă, nu ridica nici glasul şi nici privirea la magistraţi! Chiţcăia ca un şoricel însetat şi poza, aţi ghicit!, în victimă politică. Scăpat basma curată, penalul face acum pe moralul şi ne deapănă povestiri nemuritoare din scurta lui carieră de dizident şi de oropsit al legii. Dacă nu i-ar fi venit apa la moară la momentul oportun, cum li se mai întîmplă uneori în viaţă celor care schimbă des blana lupului moralist, toate astea ar fi fost legende… Prin tot felul de tertipuri, penalul a îmbrăcat haina moralului ori de cîte ori s-a afişat în public ca să-şi facă imagine. E convins dumnealui că dă bine… Cînd face pe moralul şi imaculatul, penalul se dă în spectacol. La nevoie, ca să convingă opinia publică, face tumbe. Speră ca, prin astfel de practici şi metode, să devină credibil. O vreme, cine ştie?, poate o să mai ţină comedia asta. Depinde, însă, de rezistenţa materială a ulciorului despre care se spune că nu merge de multe ori la apă. Sînt şi unele scăpări. De pildă, atunci cînd vorbeşte despre moralitate, exprimă acest lucru pe nas, ceea ce face ca deseori penalul să fie confundat cu un cîntăreţ din corul bisericii! Doar tămîia lipseşte! Şi, evident, candela. Ca să impresioneze atunci cînd vorbeşte despre moralitate, penalul apelează la tot felul de giumbuşlucuri şi cascadorii. Cu cascadoriile, ce-i drept, este învăţat încă de pe vremea cînd făcea tot felul de şpagaturi peste codul penal. Practic, în materie de cascadorii şi şmecherii ieftine, nu-i nimic nou sub soare. Partea cea mai haioasă constă în faptul străveziu că penalul a ajuns tatăl Justiţiei! Care justiţie, fiind legată la ochi, habar nu are!