În cadrul unei dezbateri organizate ieri de Comisia pentru drepturile omului din Senat, pe tema drepturilor omului în penitenciare, secretarul de stat în Ministerul Justiţiei (MJ), Gheorghe Mocuţa, a declarat că a discutat cu ministrul Teodor Meleşcanu ipoteza unor penitenciare ale căror imobile şi servicii de catering să fie administrate privat. „De mult se pune problema unor penitenciare private, care există deja în Europa. Dar trebuie precizat că este vorba de privat din punctul de vedere al administrării locaţiei, al imobilului, al serviciului de catering, care asigură masa sau spălatul lenjeriei. Să nu se înţeleagă că se privatizează puşcăria”, a declarat Mocuţa. Potrivit spuselor sale, MJ este „deschis” unei astfel de propuneri. În cadrul discuţiilor s-au reamintit concluziile unui raport al APADOR-CH potrivit căruia în penitenciarele din România nu se respectă norma legală de 6 metri cubi de aer pentru un deţinut, ci se asigură doar 4 metri cubi de aer. Preşedintele Comisiei, Gyorgy Frunda, a spus că, în Occident, dacă se constată că deţinuţii au mai puţin de 4 metri cubi de aer de persoană, penitenciarul respectiv se închide, fiind considerat a fi un focar de îmbolnăvire. El a mai spus că, faţă de acum 10 ani, numărul deţinuţilor din România s-a înjumătăţit, de la 52.000, la 29.000, pe 33.000 de paturi disponibile. Preşedintele Comisiei a avansat propunerea de a se renunţa la eliberarea condiţionată pentru recidivişti şi pentru cei care comit infracţiuni grave: omor, tentativă de omor, viol, tîlhărie, susţinînd că instituţia eliberării condiţionate „a dat faliment”, pentru că peste 60% dintre cei închişi în acest moment în penitenciare sînt recidivişti. El a precizat că reevaluarea conceptului de eliberare condiţionată trebuie să fie regîndită, astfel încît să fie menţinută doar în cazul celor care comit prima infracţiune şi a celor care comit fapte fără grad ridicat de pericol. La rîndul lui, directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Marius Iosif, a declarat că sistemul penitenciar din România este „de tip gulag”, conceput pentru anii 1950-1960. El a adăugat că sistemul penitenciar nu are capacitatea necesară pentru amploarea „activităţilor educative”, care presupun, printre altele, săli de clasă şi săli de sport.