În cei peste zece ani de cînd se discută despre reforma pensiilor, asigurătorii au potolit cererea de protecţie financiară pentru bătrîneţe prin produse de asigurări de viaţă cu capitalizare, transformate în produse de “pensii private”. Din 2007, vor fi însă introduse adevaratele pensii private. Un anumit segment de populaţie, cel cu venituri ridicate, nu se mulţumeşte niciodată cu ceea ce îi oferă statul şi pune o presiune constantă pe segmentul privat, solicitînd noi produse şi servicii. Este şi cazul pensiilor private. Asigurătorii vînd, sub denumirea de “pensii private”, produse de economisire pe termen lung, cu plata indemnizaţiei la expirarea contractului sub formă de rentă viageră. Cele mai de succes “pensii private” sînt poliţele unit-linked, în care o parte din prima plătită de asigurat este plasată în unul sau mai multe fonduri de investiţii. Restul primei este destinat acoperirii riscului asigurat. Rămîne de văzut ce se va întîmpla cu aceste produse, în condiţiile în care deducerea fiscală pentru contribuţiile la noul sistem de pensii este de 200 de euro pe an atît pentru angajat, cît şi pentru angajator, facilitate care nu se aplică şi pentru celelalte asigurări.

Pensiile private au menirea de a furniza un venit suplimentar la vîrsta de pensionare, fiind concepute pentru termene lungi şi foarte lungi, cu randamente şi risc al investiţiei mai mici. Cel mai probabil, poliţele unit-linked vor pune din ce în ce mai mult accent pe partea de investiţii. Campaniile de marketing vor scoate în evidenţă plusurile faţă de viitorul sistem de pensii facultative: acces la plasamente pe pieţe financiare interne şi internaţionale, flexibilitate cu privire la vîrsta şi modul de plată şi încasare a beneficiilor şi, bineînţeles, oferirea componentei de protecţie împotriva decesului sau invalidităţii. Cele mai mari companii de asigurări, dar şi societăţi de administrare a fondurilor mutuale au în vedere intrarea pe piaţă a sistemelor de pensii (pilonul II şi pilonul III). Asupra portofoliilor deja formate, efectele ar putea fi totuşi limitate de comisioanele şi taxele de răscumpărare ridicate practicate în cazul produselor de tip unit-linked. Răscumpărarea este cu atît mai costisitoare cu cît este realizată mai aproape de momentul emiterii poliţei. În primii cinci ani, poate fi considerată nerentabilă. Companiile de asigurări administrau, la sfîrşitul anului trecut, active aferente poliţelor de asigurare unit-linked în valoare de 177,5 milioane de euro, în creştere cu 81% faţă de anul anterior. Intrarea în vigoare a noilor sisteme de pensii ar putea să reducă amplitudinea creşterii pieţei asigurărilor de viaţă. Asigurătorii pot pierde pe o parte şi pot cîştiga pe alta, dar încearcă să cîştige în final pe amîndouă.