Pentru basarabenii stabiliţi pe plaiuri dobrogene sau doar veniţi la studii în Constanţa, sărbătorile de iarnă au o încărcătură comparabilă doar cu vuietul tumultuos al apelor Nistrului sau emoţia anilor în care „Podurile de flori” nu se prăbuşiseră în Prut. Atît de departe de locurile natale, şi totuşi acasă, moldovenii primesc Naşterea Domnului după o datină veche de cînd lumea. O dată pe 25 decembrie, cînd ascultă colinde şi mănîncă din bucatele trimise de departe, şi apoi pe 8 ianuarie, cînd, împreună cu cei de acasă sau prietenii, sărbătoresc Crăciunul după stilul vechi. Şi între sărbătorile petrecute cu prietenii şi dorul de locurile natale mai sînt gîndurile bune pentru noul an care stă să înceapă, pe 14 ianuarie. Aşa gîndesc şi puţinii basarabeni împămînteniţi în localitatea Lumina pentru care aşa-zisele deosebiri între români şi moldoveni nu au existat niciodată. Se simt români şi mai ales europeni, iar dacă pentru noi sărbătorile s-au încheiat de ceva vreme, ei se pregătesc pentru intrarea în 2007, chiar de Sfîntul Vasile pe stil vechi. „Este foarte frumos că avem mai multe zile de sărbătoare. Nu a mai avut timp să mergem acasă, la părinţi, în Republica Moldova, pentru a sărbători Crăciunul nostru. Lucrăm aici de ani buni şi nu mai avem mult timp de altceva. Pregătim ce avem mai bun după care chemăm prietenii şi petrecem cît putem”, a povestit Ioan Corbuz, muzicant în formaţia care întreţine atmosfera în restaurantul „O seară la Constanţa”.

Iar ca spiritul sărbătorilor să fie resimţit din plin de toată suflarea din comună, ieri, în curtea familiei Dumache a fost mare vînzoleală. Mai întîi, moldovenii au pregătit porcul pentru tăiat, dar nu aşa în mod obişnuit, ci cu alaiul lăutarilor, pentru că, zic ei, acum sîntem europeni, iar porcul trebuie să aibă cele mai bune condiţii, fără a fi stresat. Apoi, au încins oalele pentru a pregăti „pomana porcului”, friptură şi alte bunătăţi de sezon. „Românii au plecat peste hotare, noi am venit aici şi încercăm să trăim. Este pentru prima dată cînd ne distrăm în noua casă cu prietenii, dar simţim că nu ne lipseşte nimic. Sîntem fericiţi că am încheiat un an bun şi ne pregătim cu gînduri mari pentru cel care a început sau mai bine zis stă să înceapă şi la noi”, a spus Gica Dumache. Povestea traiului mai bun în ţara – mamă este asemănătoare şi în cazul Anei Bacalu. De cînd se ştie a trăit doar în Chişinău, însă acum un an şi-a urmat soţul la Constanţa, şi asta pentru că schimbarea locului de muncă a însemnat şi o oportunitate de a trăi într-o ţară membră a Uniunii Europene. Aproape în fiecare zi i se făcea un dor sfîşietor de Basarabia natală, însă timpul a ajutat-o să iubească marea şi oraşul care a adoptat-o. Marele ei noroc a fost că a dat peste alţi moldoveni de treabă, toţi unul şi unul. „Oamenii de aici sînt mult mai preocupaţi de goana zilnică după serviciu, probleme şi familie, uită să se mai distreze cu prietenii. În Basarabia, oamenii sînt prietenoşi, încearcă să treacă peste greutăţile vieţii cu o uşurinţă ieşită din comun. Aşa sînt molodovenii, mîndri, demni şi aprigi, dar am învăţat că şi românii sînt oameni de mare ispravă”, a mărturisit Ana Bacalu. Este povestea lor şi nu şi-o pot imagina niciodată altfel: între Basarabia de peste hotar şi România, nouă casă, nu este nicio diferenţă, şi asta pentru că amîndouă sînt în sufletele lor şi depind una de alta.