Castravete pentru diabet, pepene cu gust de coniac sau ardei iute folosit doar pentru spray lacrimogen sunt cultivate de cercetătorii de la Staţiunea de Cercetare Legumicolă Buzău, care se plâng că nu au bani pentru omologarea produselor, ceea ce ar permite vânzarea lor, iar soiurile se pierd. În prezent, în România mai există trei stațiuni de cercetare legumicolă subordonate Institutului de la Roșiorii de Vede, judeţul Teleorman, între acestea aflându-se și Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Legumicolă Buzău, a cărei activitate este coordonată de cercetătorul Costel Vânătoru. La centrul de cercetare buzoian au fost obţinute, în urma studiilor, specii inedite de fructe și legume, dar și numeroase ierburi aromatice, printre care luffa - o plantă erbacee din familia Curcubitacee, folosită în special în ţările asiatice drept legumă, dar şi castravetele pentru diabet sau pepenele cu aromă de coniac. Despre luffa, cercetătorul Costel Vânătoru spune că fructul uscat al acestei plante se transformă într-un burete de baie ce are efectul gomajului, lăsând pielea catifelată. Luffa a fost aclimatizată la Buzău, iar treptat au fost create mai multe specii care s-au adaptat condiţiilor meteorologice şi pedologice de la staţiunea de cercetare. "Este mult superior faţă de buretele sintetic pe care îl folosesc cei mai mulți dintre noi. Proprietăţile acestui burete vegetal sunt net superioare. În urma spălării cu acest burete, pielea rămâne curată, catifelată, se simte prezenţa benefică a acestui burete", a explicat cercetătorul Costel Vânătoru. Fructul uscat de luffa se folosește și în industrie, ca filtru pentru motoare, în construcţii, la izolarea termică şi fonică a caselor, dar şi în componenţa unor medicamente, precum și ca plantă ornamentală.

Culese înainte de a deveni fibroase, fructele tinere pot fi consumate asemenea dovlecelului, iar uleiul de luffa este folosit în SUA la fabricarea săpunului.

CASTRAVETE În staţiunea de cercetare de la Buzău se cultivă şi castravetele pentru persoanele bolnave de diabet, cunoscut și sub denumirea de castravetele exploziv, pentru că, ajuns la maturitate, explodează și își împrăștie sămânța. Această plantă, care are o compoziție apropiată de cea a insulinei, a fost adusă din Tibet, iar cercetătorii de la Buzău au reușit să-i ofere condițiile necesare dezvoltării. Castravetele exploziv este destinat bolnavilor de diabet care nu sunt dependenţi de insulină, ajutând la reglarea glicemiei. Acest castravete conține și o serie de săruri minerale și vitamine, dar și substanțe mai rare, precum biotină - ce ajută la regenerarea unghiilor și a părului.

PEPENELE CU AROMĂ DE CONIAC O altă plantă inedită obţinută la Buzău este pepenele cu aromă de coniac, dar care, de fapt, nu conține niciun strop de alcool. Fructul, care este alungit şi cântăreşte cel mult trei kilograme, este rezultatul a peste 20 ani de cercetări ale horticultorilor buzoieni.

CASTRAVETE ȚEPOS CU GUST DE KIWI, ÎMPOTRIVA CANCERULUI "O altă plantă aclimatizată la noi este cucumis metuliferus sau, popular, kiwano, un castravete țepos cu gust de kiwi, care nu are nevoie de o întreținere specială, are o producție foarte mare și se poate păstra chiar și peste un an după recoltare. Sperăm să prindă și să fie folosit în alimentație. Avem și altfel de plante care sunt vizate în special de oamenii de știință din domeniul medical, cum ar fi momordica cochinchinensis sau fructul GAG, care este valoros din punct de vedere medicinal, având un conținut ridicat de licopen și conținut de caroten mult mai mare decât morcovul. Se folosește foarte mult în combaterea cancerului și lucrăm să o aclimatizăm, am obținut primele semințe acum doi ani și anul trecut am obținut și primele fructe mai consistente", a mai precizat coordonatorul activității de cercetare din stațiunea de la Buzău, Costel Vânătoru.

În serele Stațiunii de Cercetare Legumicolă Buzău se mai cultivă vinete albe, roșii tigrate, roșii negre, mai multe soiuri de ardei - unii dintre ei fiind atât de iuți încât sunt folosiți doar la fabricarea spray-urilor lacrimogene. La loc de cinste sunt plantele aromatice, între care zeci de soiuri de busuioc cu miros și gust distincte, melisa - o plantă cu gust puternic de lămâie sau arbustul de manuka, din florile căruia se face cea mai scumpă miere de albine din lume, care se vinde la gram.

STUDII ÎNGREUNATE Cercetările specialiștilor de la Buzău sunt mult îngreunate însă de finanțarea deficitară, profesorul Costel Vânătoru spunând că statul nu finanțează cercetarea și, mai mult, pune bețe în roate, cerând bani pentru omologarea plantelor care sunt aclimatizate în mediul de cercetare. Plantele produse în stațiunile de cercetare nu pot fi vândute în piețe sau supermarketuri fără să fie omologate mai întâi. "Stațiuni au fost mai multe și au avut rezultate deosebite, dar s-au desființat din lipsă de bani, pentru că statul nu mai finanțează cercetarea, deși există o lege în acest sens. Stațiunile au fost înființate pe o strategie clară, fără să aibă de-a face cu politica. S-au înființat pe criterii științifice în zone climatice deosebite. Condițiile stațiunii din Buzău sunt total deosebite de cele de la Iernut. La fel cea de la Ișalnița, care s-a desființat, era pe specificul zonei cercetării privind cultura legumelor pe nisipuri și zone nisipoase. În timp, nu s-a ținut cont de aceste necesități și, în loc să se întărească aceste structuri ca să consolidăm soiurile obținute, acestea s-au desființat pe rând din lipsa finanțării. Pe lângă asta se adaugă faptul că au fost preluate suprafețe consistente de pământ din proprietatea stațiunilor. La Buzău, de exemplu, ne-au fost luate abuziv peste 400 de hectare de teren foarte bun în lunca Buzăului și la ora actuală nici nu mai știm clar ce suprafață mai deținem", a declarat cercetătorul Costel Vânătoru.

Tot din cauza lipsei banilor, activitatea în serele stațiunii de cercetare de la Buzău este mult redusă, numărul angajaților ajungând în prezent la 100, în condiţiile în care în trecut erau chiar şi 2.000 de salariaţi.

ZECI DE ANI PENTRU UN HIBRID Pentru a scoate o plantă hibrid, unui cercetător îi trebuie foarte mult timp, chiar zeci de ani, Vânătoru spunând că, întrucât nu sunt bani pentru omologare şi brevetare, multe soiuri se pierd. "Suntem recunoscuți pentru creațiile legumicole, unele din ele foarte vechi, dar pe care le-am readus la viață, pepenele fondant, vânăta Drăgaica și alte creații noi, de după anii '90. Avem peste 60 de soiuri hibrid omologat și în curs de omologare, anual cam patru-şase creații noi. Avem un număr mare de creații, dar, neavând bani pentru omologare și brevetare, pierdem foarte multe soiuri. Este ca un cerc vicios, pentru că toate aceste creații sunt ale statului, statul nu alocă nici măcar bani pentru omologare și brevetare. Dacă nu sunt brevetate și omologate, se pierd pentru că ele nu pot fi folosite sau scoase în piață. Eu am început munca la hibridul de roșie siriană în urmă cu 20 de ani și abia acum am obținut acest hibrid. Este o cercetare îndelungă, cu costuri pe măsură", a mai afirmat Vânătoru.

DACĂ NU LA NOI... El a mai spus că au existat situaţii când plante create de cercetătorii buzoieni, care nu au putut fi omologate din lipsa banilor, au fost cultivate în alte țări: "Au fost și cazuri când soiuri pe care nu am avut bani să le brevetăm au ajuns în alte țări. Am făcut de-a lungul vremii diverse soiuri, am, de exemplu, un castravete alb la care lucrez de zece ani. El nu prezintă interes pentru consumator, ci mai degrabă pentru zona medicală, pentru substanțele care le conține, dar cum nu am avut bani să-l brevetez, l-am prezentat totuși la un congres acum câțiva ani și acum l-am văzut produs în SUA".

Chiar dacă lipsa banilor își pune amprenta asupra activității centrului, cercetătorii buzoieni lucrează pentru a găsi un echilibru între cerinţele consumatorilor şi cultivatorilor de legume, în condiţiile în care cumpărătorii vor produse aromate, iar producătorii - legume "productive".

„CRED ÎN PUTEREA PLANTELOR” Potrivit lui Vânătoru, lipsește o strategie la nivel național, pentru că din legumicultură s-ar putea trăi bine și nu este nevoie de terenuri foarte mari pentru aceasta. "Eu cred foarte mult în puterea plantelor pentru că, până să apară această industrie chimică, omenirea a rezistat mii şi mii de ani doar cu plante și cred că trebuie să ne întoarcem cu fața către aceste plante și să le cunoaștem mai bine. Nici cercetătorii nu mai vin din urmă, sunt tineri care vin pe la noi că îi ajută în CV, se formează și pleacă la firme mari. Noi suntem bucuroși, dar este păcat că nu poți să stabilizezi și în plan local, pentru că salariul unui cercetător este de 800 de lei. E trist ca o țară ca România să nu aloce bani, pentru că salata crește și sub zăpadă, spanacul și pătrunjelul la fel, și să vezi că le iei din import e trist. Ne lipsește strategia la nivel național, pentru că din legumicultură s-ar putea trăi bine și nu este nevoie de terenuri extraordinar de mari pentru aceasta. Nu avem fixate niște priorități", a adăugat cercetătorul Costel Vânătoru, precizând că în prezent, din cauza lipsei banilor de la stat, centrul de la Buzău se autofinanțează din vânzarea semințelor, a răsadurilor și a legumelor omologate.

Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Legumicolă de la Buzău funcționează din anul 1957. Unitatea are cinci laboratoare de agrochimie, fiziologie și ecologie, de ameliorare și conservare a biodiversității, de mecanizare, de protecția plantelor și un laborator de floricultură și producerea semințelor. Munca de aclimatizare a plantelor este structurată pe patru etape: documentarea, procurarea semințelor, ameliorarea pentru a fi obținute soiuri cu caracteristici unice și stabile și elaborarea tehnologiei de cultură.