La 19 iulie a.c., echipa de alpinişti formată din Zsolt Török, Teo Vlad, Marius Gane, Aurel Sălăşan şi Bruno Adamcsek a reuşit, în premieră naţională, să escaladeze vârful Nanga Parbat din Himalaya (8.126 m), pe ruta Schell. Primii patru membri ai echipei au înfipt steagul românesc pe Nanga Parbat fără să folosească măşti de oxigen, iar cel de-al cincilea membru - Bruno Adamcsek - a fost nevoit să se oprească la 7.300 m, din motive medicale. Cucerirea celui de-al nouălea „optmiar” al lumii s-a realizat pe un traseu care a durat mai bine de o lună de la data plecării din Bucureşti spre Pakistan. Nanga Parbat, numit şi „Muntele destinului”, este situat în partea vestică a lanţului Himalaya, în Pakistan. Versantul Rupal, pe care au urcat alpiniştii români, este cea mai dificilă rută de escaladare a vârfului Nanga Parbat, cu particularitatea că de la tabăra de bază până în vârf este o diferenţă de peste 4.000 de metri. Dintre cei 200 de alpinişti care au atins acest vârf de-a lungul timpului, mai puţin de 20 au ales să urce pe acest spectaculos versant. Ieri, în cadrul unei conferinţe de presă, alpinistul Marius Gane a declarat că escaladarea vârfului Everest (8.848 de metri), cel mai înalt din lume, a fost mai uşoară decât cea de pe Nanga Parbat, din acelaşi lanţ muntos, Himalaya, care are 8.126 de metri. „Traseul pe Everest e mult mai comercial, acolo am avut şerpaşi, care ne-au cărat corturile şi oxigenul. Pe Everest ai de urcat doar 2.500 de metri, pe când pe Nanga Parbat am avut de escaladat 4.500 de metri de la ultima tabără până pe vârf", a spus Gane. Marius Gane a afirmat că escaladarea vârfului a durat şapte zile, în timp ce revenirea în tabăra de bază a necesitat încă trei zile. „Traseul a fost foarte lung, pentru că nu am urcat tot timpul pe o creastă, am avut şi multe treceri. Coborârea ne-a pus cele mai mari probleme, pentru că eram foarte obosiţi după şapte zile de urcare. Am folosit zilele bune pentru urcare, iar retragerea ne-a luat alte trei zile, pentru că am coborât pe ceaţă şi vânt", a completat Gane. Zsolt Torok a precizat că nu s-a gândit să renunţe la escaladarea vârfului nici când a aflat că pe celălalt versant a avut loc un atentat terorist. „Nu ne-am gândit să ne întoarcem nici când a fost atentatul, care a avut loc pe celălalt versant. Ne-am gândit că autorităţile ne vor trimite gărzi pentru a ne proteja", a completat Torok, care a menţionat că „pe vârf temperatura a fost -16 grade Celsius". Eugen Popescu a precizat: „Este o performanţă fără precedent pentru alpinismul românesc. Am avut cea mai grea rută pentru a ajunge în vârf”. Eugen Popescu a mulţumit Ministerului Tineretului şi Sportului şi Ministerului Afacerilor Externe pentru susţinerea expediţiei. Aurel Sălăşan a spus, la rândul său: „Eu sunt cel mai tânăr membru al expediţiei din Himalaya. Pentru mine a fost o experienţă aparte, fiind primul „optmiar“ pe care l-am cucerit”. Managerul expediţiei, Eugen Popescu, a mai menţionat că performanţa realizată la 19 iulie este fără precedent. „Performanţa este una fără precedent pentru alpinismul românesc. A avut elemente care nu s-au mai întâmplat. Din cei cinci membri ai expediţiei, patru au reuşit să ajungă pe vârf. S-a urcat pe cea mai grea rută, fără servicii, fără şerpaş, fără alte expediţii româneşti reuşite pe faţa Rupal. Este cea mai mare diferenţă de nivel de la tabăra de bază până la vârf”, a subliniat Popescu.

Delegaţia de alpinişti a fost primită, ieri, la sediul Ministerului Tineretului şi Sportului, de către ministrul Nicolae Bănicioiu, acesta declarând că expediţia a reprezentat un succes deoarece toţi alpiniştii au revenit în siguranţă în ţară. „Din ce ştiu eu, e aproape cel mai greu de atins vârf. A fost o expediţie 100% românească şi prima care a reuşit, după alte două încercări. Oricum, e un succes că s-au întors în siguranţă. La un moment dat, eram foarte îngrijoraţi pentru că a fost şi un atentat, iar zona este nesigură. E o bucurie că au realizat ce şi-au propus, deşi mulţi erau sceptici", a spus Bănicioiu.

Având ca obiectiv principal ascensiunea unei echipe formate în întregime din alpinişti români pe Nanga Parbat, expediţia care s-a încheiat sâmbătă, 20 iulie 2013, reprezintă o performanţă de maximă importanţă pentru România şi un prim pas pentru reintegrarea acesteia printre ţările cu tradiţie în alpinism. Acest proiect a reunit, într-o singură echipă, alpinişti cu performanţe şi experienţă bogată în expediţii la mari altitudini şi a creat o legătură între generaţii diferite de alpinişti români.