La Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa statuile au încetat să mai plîngă; în prezent ele cad pur şi simplu peste pacienţi, strivindu-i. Aşa s-ar explica accidentul petrecut ieri seară, în curtea celei mai mari unităţi sanitare din judeţ, cînd, o statuie din piatră, de peste două sute de kg, s-a prăbuşit peste un băiat de opt ani. Copilul se juca pe gazonul spre care dau ferestrele “direcţiei”. Părinţii l-au lăsat nesupravegheat fiind confortaţi de ideea că măcar pe spaţiul verde din faţa spitalului nu se poate întîmpla vreo tragedie. Lipsa lor de precauţie s-a dovediat a fi regretabilă. În joaca sa, copilul s-a agăţat de o statuie, moment în care aceasta s-a prăbuşit peste el. Numai norocul i-a salvat viaţa copilului, care însă s-a ales, din păcate, cu un picior zdrobit. Ţipetele lui de durere au fost auzite de nişte adolescenţi care s-au chinuit să ridice piatra masivă de pe piciorul însîngerat. După ce a fost scos de sub statuie, copilul a fost dus în Clinica de Chirurgie Pediatrică. În urma investigaţiilor medicale s-a stabilit că micuţul a suferit o dublă fractură de tibia şi peroneu la piciorul stîng, precum şi o fractură la genunchiul drept şi a fost operat de urgenţă. Conform medicilor, copilului accidentat îi vor fi necesare cîteva luni pentru a putea merge din nou normal. Cazul a intrat şi în atenţia Direcţiei pentru Protecţia Copilului Constanţa şi a Poliţiei, care vor stabili cine poartă responsabilitatea în acest caz.

Aşa cum ne-am obişnuit, la fiecare nenorocire petrecută în spital, răspunsul oficial al unităţii sanitare se detaşează de orice responsabilitate. Şi în acest caz, conducerea spitalului aruncă vina asupra părinţilor băiatului pe motiv că aceştia nu şi-ar fi supravegheat odrasla. În plus, purtătorul de cuvînt al instituţiei, dr. Florian Stoian, s-a arătat deranjat de insistenţele reporterului care încearca să afle cine este responsabil de acidentul petrecut în ograda spitalului. Şi cum cea mai bună apărare este atacul, el a ameninţat cu un “dialog sec”. Ramîn aşadar fără răspuns întrebările: cum se poate ca un colos de piatră să ameninţe de atîţia ani viaţa pacienţilor într-un spaţiu amenajat petru relaxare? Cui îi revine responsabilitatea în cazul unei astfel de tragedii? Ce s-ar fi întîmplat dacă statuia ar fi picat peste capul sau corpul vreunui copil? Dacă statuile nu sînt asigurate pe postamente, cine are obligaţia să securizeze o zonă deschisă accesului public? Cine urmează?… Norocul unora şi ghinionul altora, că statuile nu pot striga!….