Ultimul raport Europol pe probleme de securitate, din primăvară, consemna un semnal de alarmă tras de oficialii de la Londra asupra unor indivizi motivaţi de opinii de extremă-dreapta, ce acţionează singuri. Aceştia erau consideraţi o ameninţare mult mai mare decât actualele grupări sau reţele aparţinând acestei mişcări. Raportul afirmă că mişcarea s-a profesionalizat şi că are o amploare largă pe Internet şi în reţelele sociale.

Deşi ameninţarea teroristă reprezentată de extrema-dreaptă a scăzut în timp ce al-Qaida reţine în continuare atenţia, profilul lui Anders Behring Breivik intră într-un cadru analizat de mai mult timp. Tânărul creştin-fundamentalist a aderat la un partid de extremă-dreapta, pe care apoi l-a părăsit, deoarece nu îl considera suficient de radical. Şi-a păstrat însă legăturile cu reţelele sociale de extremă-dreapta. Anders Behring Breivik apărea, prin Interpol, pe o listă cu 50-60 de norvegieni care plătiseră 22 de milioane de dolari unei companii poloneze aflate sub monitorizare, pentru că vindea produse chimice. Acesta corespunde figurii lupului solitar, care pune în aplicare strategia rezistenţei fără lider. Conceptul a fost lansat de extrema-dreaptă americană în anii \'70. Ţintele ideologice au evoluat de-a lungul timpului, luând o nouă formă odată cu apariţia al-Qaida. Pe lista inamicilor de ucis se regăsesc străini, evrei, musulmani şi personalităţi aparţinând elitelor multiculturale. “Pentru a-şi atinge scopul, apărătorul rasei albe trebuie să acţioneze ca un lup solitar”, explica Joseph Tommasi, fondatorul unei grupări neonaziste din SUA.

“Lupul solitar” francez Maxime Brunerie, care a încercat să-l asasineze pe preşedintele Chirac în iulie 2002, era apropiat de aripa radicală a grupării de extremă-dreapta Unite şi a lăsat, înainte să treacă la acţiune, un mesaj pe Internet: “Priviţi la televizor duminică, vedeta voi fi eu. Moarte ZOG” (acronimul de la Zionist Occupation Government). David John Copeland, fost membru al Partidului Neonazist Englez, a confecţionat la Londra bombe conţinând fiecare câte 1500 cuie, în primăvara lui 1999. Dispozitivele vizau cartiere unde trăiau membri ai comunităţii de culoare, asiatici sau homosexuali. Atacurile au provocat moartea a trei persoane, 129 de răniţi, dintre care patru au suferit amputări. În Ungaria, trei atentate au fost dejucate în 2009, după asasinarea mai multor romi, în 2008. În Franţa, şase persoane au fost arestate pentru activităţi legate de terorismul de extremă-dreapta, în 2009. Poliţia a intervenit în cazuri similare în Marea Britanie, Cehia, Germania, unde au fost confiscate liste ale inamicilor, explozibili, material de propagandă sau date informatice.