Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICMER) a continuat investigaţiile arheologice pentru căutarea şi descoperirea mormintelor deţinuţilor politici morţi în lagărul de muncă de la Periprava, din judeţul Tulcea, fiind descoperite rămăşiţele a nouă persoane.

În cursul campaniei de investigații arheologice, au fost continuate săpăturile în cimitirul din localitate, în zona unde se cunoaște că au fost înhumați deținuții politici, prin deschiderea unor noi secțiuni arheologice care să conducă la descoperirea și cercetarea altor morminte. IICCMER, în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), a organizat, în perioada 25 - 30 iulie, a treia campanie de investigații arheologice în localitatea tulceană Periprava, de pe raza comunei C.A. Rosetti, acțiune ce a avut drept obiectiv căutarea, descoperirea și recuperarea rămășițelor pământești ale deținuților politici decedați în fosta colonie penitenciară ce a funcționat în apropierea satului.

Au fost descoperite astfel nouă morminte, în care victimele fuseseră puse dezbrăcate, în sicrie confecționate din lemn. „Au mai fost descoperite încă nouă morminte, care se adaugă altora 11 găsite în precedentele două campanii. În total, în cele trei campanii, au fost găsite 20 de morminte. Toate prezintă aceleași caracteristici: sunt morminte de foști deținuți politici, în gropi într-un orizont de înmormântare între 70 și 110 cm, într-un sol nisipos, în sicrie rudimentar confecționate, în pielea goală, fără absolut niciun fel de inventar”, a declarat arheologul Gheorghe Petrov, expert IICCMER și responsabil științific al șantierului arheologic.

El spune că victimele descoperite în aceste gropi pot fi identificate numai pe bază de ADN, încercându-se prelevarea de probe de la urmașii celor care au avut rude ce au murit în acest lagăr de muncă forțată, ridicat de comuniști în Delta Dunării. „Ele vor fi analizate și se vor face rapoarte medico-legale, după care pleacă la Institutul de Medicină Legală din București pentru testele ADN. Cele de anul trecut sunt aproape gata. După informațiile mele, sunt în curs de evaluare și definitivare. Acum Institutul încearcă să perfecteze o înțelegere prin Ministerul de Interne, ca să putem preleva probe de ADN de la urmașii celor care știu că au avut morți la Periprava”, mai spune arheologul Gheorghe Petrov.

Cauzele morţii: bătrânețea sau cauze naturale

Mormintele se află într-un colț al cimitirului localității, aranjate în șiruri, la suprafață neexistând niciun fel de semne care să indice prezența acestora. Victimele erau înhumate după ce li se făceau autopsii „simbolice”, în rapoartele întocmite cu această ocazie fiind de cele mai multe ori trecute drept cauze ale morții bătrânețea sau cauze naturale. „Cele nouă morminte descoperite acum sunt în același colț de cimitir, unde bătrânii satului și câțiva foști angajați ai coloniei penitenciare arată că acolo au fost aduși toți cei care au murit în lagăr și îngropați. S-a respectat ordinea înmormântărilor, nu se suprapun. Au fost înmormântați în șiruri, cu diferențe variabile între morminte. Cum murea unul, era pus lângă celălalt, mureau doi, erau puși în continuare lângă ceilalți. Avem o singură înmormântare până acum cu două victime alăturate. Doar aici putem vorbi de o groapă comună, restul sunt morminte individuale”, povestește expertul IICCMER. El spune că în anii în care la Periprava a funcționat această colonie penitenciară de muncă silnică au fost înhumați, oficial, peste 120 de foști deținuți politici, dar numărul victimelor este cu certitudine mult mai mare.

Scurtă istorie a Peripravei

IICCMER a mai organizat și desfășurat două campanii de cercetări arheologice în perimetrul actualului cimitir al satului Periprava, în septembrie 2013 și mai 2015. În acest loc, în perioada 1959 - 1964 au fost înhumați mulți deținuți politici decedați în colonia de muncă de la Periprava. Amplasamentul acestui cimitir al deținuților a fost stabilit pe baza informațiilor obținute de la localnicii mai în vârstă ai satului, precum și de la câțiva foști angajați ai coloniei penitenciare. La începutul anilor ’50, Periprava a funcționat ca secție a Formațiunii Chilia, devenind la 1 iulie 1957 o unitate penitenciară de sine stătătoare (Formațiunea 0830). Scopul oficial al înființării coloniei a fost construirea unui dig pe o lungime de 16,5 km între localitățile Periprava și Sfiștofca pentru a proteja de inundații terenurile care urmau să fie defrișate de stuf și apoi desțelenite în vederea utilizării lor ca suprafețe agricole. De asemenea, se avea în vedere și înălțarea șoselei din comuna Periprava pe o distanță de mai mulți kilometri. Astfel, începând cu 1959, în zonă au fost aduși inclusiv mii de deținuți politici care au devenit majoritari în colonie până în 1964, când au fost aplicate grațierile colective. Scopul nedeclarat și subînțeles al transferurilor de deținuți a fost exploatarea brutală a muncii acestora și supunerea lor la un regim cu valențe de exterminare. Condițiile nefavorabile din perioada în care unitatea a funcționat ca formațiune independentă au dus la decesul a cel puțin 124 de deținuți, identificați nominal, în majoritate politici, dar și de drept comun.

Conform unor informații documentare, precum și numeroaselor mărturii provenite de la foști deținuți politici care au fost internați pentru anumite perioade de timp în colonia penitenciară de la Periprava, rezultă că decesele din acest lagăr de muncă forțată au fost cauzate de înfometare, de frigul din sezonul rece, de lipsa apei potabile și a asistenței medicale, de accidente survenite în condiții de muncă istovitoare și de regimul de detenție pe care mulți l-au îndurat în lagărele și închisorile unde au fost încarcerați anterior. Unii dintre deținuți au fost împușcați în diferite împrejurări, mai ales în cursul tentativelor de evadare. Toate acestea au fost potențate de condițiile specifice existente în Deltă și de comportamentul abuziv și violent al personalului coloniei.

Printre cei răspunzători, în diferite grade, pentru ceea ce s-a întâmplat în colonia de la Periprava se află mai multe persoane, de la comandanți, șefi de secții, personal sanitar și administrativ și până la simpli gardieni, care în virtutea funcțiilor au ordonat, tolerat sau aplicat un regim de detenție care avea ca principal scop distrugerea rezistenței fizice și morale a deținuților, iar în cazul celor ale căror resurse de viață se epuizau, decesul. Există, de asemenea, vinovăția indiscutabilă a înalților responsabili din conducerea Ministerului Afacerilor Interne și, în ultimă instanță, a liderilor de partid și de stat din acea perioadă, asemenea practici fiind dictate sau sugerate pe cale ierarhică.

În cele două campanii anterioare de săpături arheologice au fost depistate și cercetate 11 morminte. Toate osemintele defuncților au fost extrase și recuperate, fiind transportate la Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Județean Tulcea. După examinarea medico-legală, acestea au fost transferate pentru analize specializate la Institutul Național de Medicină Legală din București, unde se realizează și testele pentru stabilirea ADN-ului.

Informațiile astfel obținute se vor constitui într-o bază națională de date, care va cuprinde treptat toate informațiile de acest tip ce se vor obține de la victimele care vor mai fi descoperite și deshumate pe teritoriul național și a căror identitate este incertă sau nu poate fi stabilită prin alte metode. Scopul acestui efort este ca printr-o metodologie care este în curs de stabilire să se facă verificarea ADN-ului obținut de la rudele și urmașii în viață ai acestor victime cu baza națională de date aflată în curs de constituire. În acest sens, IICCMER a lansat recent un apel public referitor la prelevarea de probe ADN de la rudele directe ale victimelor decedate în lagărul de la Periprava. Începând din acest an, analizarea genetică a osemintelor va fi preluată de Institutul de Medicină Legală din Iași.