Am să încerc un raţionament ironic şi absurd, în acelaşi timp. Dacă aş vrea să mă pun în pielea lui nea Castană, de la Poplaca, sau a vecinului său, nea Caisă, şi m-aş opri din praşilă, sau oricare altă muncă a cîmpului, pentru a citi ziarele şi pentru a mă uita la televizor, bănuiesc că nu aş pricepe aproape nimic din tot ceea ce se întîmplă pe scena politică, în momentul de faţă... Singura stare de spirit care m-ar cuprinde ar fi perplexitatea, numai că nea Castană şi nea Caisă nu ştiu ce înseamnă chestia asta, cu toate că ei ar trăi starea cu pricina la intensitate maximă!

După declaraţiile făcute la şcolile de vară ale tinerilor politicieni democrat-liberali şi social-democraţi, confuzia pare generală. Ameninţările belicoase ale PD-L-ului, rostite fie de Radu Berceanu, fie de Elena Udrea, s-au confruntat cu o ripostă extrem de blîndă şi surprinzător de înţeleaptă din partea PSD-ului. Problema este că la PD-L se face \"militărie politică\", în vreme ce la PSD există mai multă democraţie internă. La PD-L nimeni nu \"suflă în front\", în schimb la PSD partidul vorbeşte pe tonuri diferite, fiindcă se aud mai multe voci distincte. Ce să înţeleagă nea Castană sau nea Caisă, atunci cînd îl ascultă pe analistul Valentin Stan, faimosul \"om cu laptop\" (alt instrument misterios pentru cei doi consăteni!), declarînd că PSD-ul are \"trei variante\", anume cea a lui Geoană, elegantă şi diplomată, cea a lui Vanghelie, foarte vocală şi agresivă, şi cea a lui Liviu Dragnea, care este cea mai ironică? Ce efort \"intelectual\" trebuie să facă ambii ţărani pentru a \"descifra\" exclamaţia lui Mugur Ciuvică: \"Traian Băsescu este foarte onest numai atunci cînd ne minte!\"?... Mai curînd, nea Castană şi nea Caisă ar putea pricepe gluma lui Liviu Dragnea, care a comparat-o, cu mult umor, pe Elena Udrea cu \"Mama Omida\", numai că, într-un asemenea caz, ar apărea riscul telenovelizării vieţii noastre politice.

Lăsînd puţin gluma de-o parte, nu pot să nu remarc două lucruri. Pe de o parte, jocurile politicienilor sînt atît de complicate în acest an electoral încît orice persoană care se ţine cît de cît la curent trebuie să \"citească printre rînduri\" actualitatea, ca să se lămurească. Pe de altă parte, nivelul cultural al unei mari părţi din electoratul român face inaccesibilă presa, ca mijloc de informare, şi sporeşte confuzia de care vorbeam la început. Fac pariu că nea Castană, de la Poplaca, şi vecinul său, nea Caisă, nu ştiu dacă PSD şi PD-L sînt prieteni sau duşmani, după schimburile de replici dintre cele două partide nu fac nicio deosebire între alianţă şi parteneriat de guvernare, în schimb o ţin minte pe Elena Udrea, cînd călare, cînd pe bicicletă, cînd la horă, pentru că ei nu au o idee clară despre turism, populism sau demagogie, iar acest editorial i-a aruncat şi mai rău în ceaţă...

Vedeţi ce complicată este viaţa politică, dacă te laşi de praşilă şi te apuci să urmăreşti actualitatea?