Nu este o surpriză faptul că persoanele cu dizabilităţi se confruntă cu mari dificultăţi în încercarea de a se integra socio-profesional. De cele mai multe ori, nu îi împiedică bolile de care suferă, ci mentalităţile oamenilor, care sunt ca nişte bariere imposibil de ridicat şi care pun capăt drumului lor în viaţa socială şi profesională. Tocmai de aceea, unele persoane, conştiente de abilităţile pe care le au cei cu handicap, încearcă să le întindă o mână de ajutor, oferindu-le consiliere profesională, dar şi sprijin în integrarea pe piaţa muncii, în cadrul unor proiecte cu finanţare europeană. Un astfel de proiect este „Reţeaua de Economie Socială - premisă pentru integrarea persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii”, implementat de Federaţia „Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România (ONPHR)”, care are ca perioadă de desfăşurare iulie 2010 - august 2013. „Obiectivul principal al proiectului este acela de a sprijini angajarea persoanelor cu dizabilităţi şi de a oferi consultanţă pentru înfiinţarea de cooperative sociale”, a declarat expertul în informare şi publicitate ONPHR, Silvia Ursu. În cadrul proiectului a avut loc vineri, în staţiunea Mamaia, o conferinţă ce a reunit atât persoane din grupul-ţintă, cât şi reprezentanţi ai instituţiilor locale, care au discutat cele mai importante probleme legate de economia socială şi de posibilităţile reale pe care persoanele cu dizabilităţi le au pentru integrarea pe piaţa forţei de muncă. Însă cei mai mulţi dintre oamenii cu dizabilităţi, prezenţi la eveniment, consideră că şansele de a se angaja sunt foarte mici, fiind demoralizaţi de experienţele pe care le-au avut cu agenţii economici. „Până acum 16 ani, când m-am îmbolnăvit de schizofrenie, am lucrat în comerţ. O perioadă destul de lungă mi-a trebuit să mă obişnuiesc cu boala, iar după aceea am încercat să mă angajez din nou. Însă, când spun la interviu de ce afecţiune sufăr, mi se pune o etichetă şi sunt refuzată „elegant”, fără ca persoana respectivă să ştie cum se manifestă boala mea”, a declarat F.V., de 42 de ani, demoralizată de faptul că se loveşte numai de refuzuri în încercarea de a se angaja. În aceeaşi situaţie se află şi Elena Muşat, o tânără de 25 de ani, pasionată de fotografie, care suferă de malformaţii la piciorul stâng şi la mâna dreaptă. „După ce am terminat liceul, am suferit două operaţii la picior şi am avut mari speranţe că o să mă angajez. Eram pe punctul de a începe undeva lucrul, când am primit un telefon în care mi s-a spus că au găsit pe altcineva. În schimb, sunt voluntar la câteva organizaţii nonguvernamentale, unde mă duc şi fac poze la evenimente”, a mărturisit tânăra. Un caz mai fericit este cel al lui Liviu Gabriel Vasiliu, de 36 de ani. Chiar dacă suferă de osteocondrită din primele luni de viaţă, nu a avut probleme în a se angaja. Patru ani a lucrat într-o croitorie, iar alţi 16 în domeniul distribuţiei. De doi ani nu mai munceşte, însă speră ca într-o zi să-şi deschidă o firmă în domeniul în care s-a format profesional. În urma proiectului, 200 de persoane cu dizabilităţi au fost consiliate profesional, urmând cursuri în domeniile call-center, IT şi antreprenoriat. De asemenea, au fost derulate cinci campanii de conştientizare privind mediatizarea rezultatelor analizei pentru angajaţi din 200 de firme şi au fost înfiinţate trei birouri unice de angajare pentru persoanele cu dizabilităţi.