Cel puţin 100.190 de persoane, majoritatea din sectorul civil, au fost ucise în Siria, de la începutul revoltei împotriva regimului preşedintelui Bashar al-Assad, care s-a transformat în război civil după ce a fost reprimată sângeros, a anunţat Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO). Acest bilanţ include 36.661 de civili, 18.072 de combatanţi rebeli şi 25.407 membri ai forţelor guvernamentale, a anunţat organizaţia neguvernamentală, care se bazează pe o reţea de militanţi şi surse medicale şi militare în toată ţara. Numărul morţilor a fost înregistrat până la 24 iunie. Printre civili figurează 3.330 de femei şi 5.144 de copii cu vârste mai mici de 16 ani. Victimele din rândul rebelilor sunt 13.539 de civili înarmaţi şi 2.518 combatanţi străini, majoritatea adepţi ai jihadului, şi 2.015 dezertori. Trupele regimului sunt sprijinite de miliţii, care au pierdut 17.311 membri, şi de combatanţi ai puternicei mişcări armate şiite libaneze Hezbollah, cu 169 de morţi. Organizaţia a numărat, de asemenea, 2.571 de cadavre neidentificate şi a afirmat că soarta a peste 10.000 de deţinuţi şi a câtorva sute de soldaţi capturaţi de rebeli este necunoscută.

REPUTAŢIE PĂTATĂ „Incapacitatea Consiliului de Securitate de a acţiona în mod unit în Siria i-a pătat reputaţia”, a declarat, marţi, ambasadoarea americană la ONU, Susan Rice, care a participat la ultima sa sesiune a Consiliului. „Inacţiunea Consiliului cu privire la Siria este un scandal din punct de vedere moral şi strategic, pe care istoria îl va judeca sever”, a apreciat Rice. Aceasta a realizat, în faţa jurnaliştilor, bilanţul celor patru ani şi jumătate petrecuţi la ONU. Ea a atribuit responsabilitatea acestui eşec Rusiei şi Chinei, amintind că acestea s-au opus de două ori, prin veto, unor rezoluţii foarte moderate cu privire la Siria, propuse de occidentali. Cu toate acestea, numind instituţia ONU „indispensabilă”, Susan Rice a citat, printre altele, succesul obţinut în cursul mandatului său prin votarea, în martie 2011, a rezoluţiei 1973, care a declanşat intervenţia militară în Libia şi îndepărtarea lui Muammar Gaddafi, precum şi sporirea presiunilor asupra Iranului şi Coreei de Nord. Aceasta a declarat că păstrează speranţa de a vedea „dosarul programului nuclear iranian rezolvat printr-o combinaţie de presiune şi dialog”.