Un studiu terifiant a fost dat publicităţii de UNICEF. Potrivit acestuia, peste 50% dintre părinţi spun că prima reacţie atunci când copilul face ceva greşit este să ridice vocea sau să ţipe, aproape o treime cred că pedeapsa este un rău necesar, iar 11% îşi trag copiii de păr sau de urechi când aceştia greşesc.

CERTURI ZILNICE Studiul arată că, în foarte multe cazuri, climatul familial este nefavorabil dezvoltării copiilor. Astfel, în 26,1% dintre familii, certurile au loc lunar, de câteva ori pe săptămână sau chiar zilnic. „În familiile în care certurile apar cu o frecvenţă ridicată există o tendinţă mai mare ca acestea să se petreacă în preajma copiilor. Certurile dintre părinţi se ivesc, de obicei, din cauza problemelor financiare cu care familia se confruntă. Situaţia este agravată de lipsa de implicare a persoanelor care asistă sau iau la cunoştinţă despre astfel de situaţii, de toleranţa şi „discreţia” actorilor locali cu privire la aceste aspecte.

PEDEAPSA, UN RĂU NECESAR Majoritatea părinţilor declară că pedeapsa nu este necesară sau că nu este cea mai bună soluţie. Cu toate acestea, 30,1% dintre ei consideră pedeapsa drept un rău necesar şi apelează la ea pentru a disciplina copilul”, rezultă din studiu. Mai mult decât atât, 27,2% dintre părinţi sunt de acord cu expresia „unde dă mama creşte”, iar 16% dintre ei cred că „bătaia este ruptă din rai”. De asemenea, 54% dintre părinţii intervievaţi declară că prima lor reacţie atunci când un copil face o „boacănă” este să ridice vocea sau chiar să ţipe la el, iar 11% declară că prima lor reacţie este să îl tragă de păr sau de urechi. „Această realitate atrage atenţia asupra faptului că părinţii nu au la îndemână strategiile care să îi ajute să gestioneze educarea copiilor prin metode constructive. Cercetarea calitativă arată că părinţii sau autorităţile locale nu menţionează aproape deloc rolul sau posibilitatea ca serviciile de protecţie socială să intervină în cazurile de violenţă domestică sau violenţă împotriva copiilor. Deşi se cunoaşte situaţia din familii, autorităţile nu intervin dacă nu există o plângere oficială împotriva abuzatorului sau atunci când cazurile nu sunt cu adevărat grave. Acest fapt, coroborat cu lipsa unor programe constante de prevenire a violenţei domestice, permite reproducerea situaţiilor de violenţă”, arată iniţiatorii studiului.

Specialiştii consideră că numărul de cazuri raportate reflectă doar o mică parte din cazurile de violenţă înregistrate de fapt.

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA), Departamentul pentru egalitate de şanse din Ministerul Muncii şi UNICEF au lansat, ieri, o campanie de combatere a violenţei împotriva copiilor. Preşedintele ANPDCA, Gabriela Coman, a declarat că anul trecut, la nivel naţional, 12.192 de copii au fost abuzaţi, neglijaţi sau exploataţi, iar 11.466 dintre cazuri au fost în familie. Ea a atras atenţia că există o toleranţă crescută faţă de violenţă, iar copiii povestesc într-un „mod dezarmant” despre o tragedie prin care au trecut, pentru că agresiunile li se par normale, atât timp cât în comunitate nimeni nu reacţionează la violenţă. „Violenţa poate afecta sever, uneori ireversibil, dezvoltarea emoţională a copilului”, a subliniat preşedintele ANPDCA.

ABUZURI VERBALE ŞI PSIHOLOGICE Potrivit UNICEF, unul dintre principalele motive de îngrijorare este că violenţa împotriva copiilor, mai ales abuzul verbal şi psihologic (cum ar fi ţipatul, înjosirea, ameninţarea etc.) şi formele „blânde” de pedeapsă corporală (între care pălmuirea, tragerea de păr), nu este recunoscută ca fiind o problemă. „Violenţa domestică este percepută adesea ca fiind ceva obişnuit şi 60% din populaţie este tolerantă în ceea ce priveşte comportamentele violente în cadrul familiei. Chiar şi profesioniştii care lucrează cu familiile şi ar trebui să protejeze copiii sunt influenţaţi de această normă socială. O evaluare a UNICEF a arătat că doar 54% din cazurile de violenţă au fost evaluate corect de către asistenţii sociali, chiar dacă ei au fost pregătiți în acest sens. Acest lucru reflectă toleranţa culturală profundă în ceea ce priveşte violenţa împotriva copiilor”, se mai arată în studiu.

Aceeaşi evaluare arată că proporţia cazurilor confirmate este semnificativ mai mare în cazul băieţilor decât al fetelor (57% faţă de 50%), al copiilor sub trei ani şi al adolescenţilor peste 15 ani, pentru copii români decât pentru copii de etnie rromă (56% faţă de 43%) şi în cazul copiilor provenind din familii monoparentale (61%). „Copii aflaţi la risc de abuz şi neglijare pot fi găsiţi în orice tip de gospodărie. Cu toate acestea, cel mai mult sunt expuşi copiii provenind din familii numeroase, care trăiesc în sărăcie severă”, se arată în studiu.

Din document mai reiese că cea mai des întâlnită formă de disciplinare şi pedeapsă este ridicarea vocii, urmată de ameninţare şi bătaie.

Specialiştii au ajuns la concluzia că, în România, violenţa domestică este cauzată de factori precum abuzul de alcool, sărăcie, un mediu social marcat de diverse forme de violenţă şi de un model patriarhal al familiei. O altă problemă este aceea că părinţii nu au cunoştinţele şi abilităţile de a răspunde la comportamentul copiilor într-un mod constructiv. „Cele mai recente cercetări în domeniul dezvoltării creierului arată că toate formele de violenţă au un impact negativ asupra copiilor. Îi afectează atât în copilărie, cât şi la maturitate. Copiii victime ale violenţei vor avea mai puţină încredere în ei înşişi şi au şanse mai mari să fie temători sau să aibă un comportament violent, să nu se poată concentra la şcoală sau să aibă dificultăţi în a-şi face prieteni. Există o legătură clară între violenţa suferită în copilărie şi multe din problemele care apar la maturitate. Obezitatea, depresia, abuzul de tutun, alcoolul, drogurile, infarctul, diabetul şi cancerul sunt doar câteva dintre ele. Astăzi, abuzul verbal împotriva copiilor - cu forme ca ţipatul sau umilirea constantă - sunt identificate în mod clar ca forme de violenţă. Abuzul verbal creează o reacţie de stres în organismul şi creierul copilului, aduce modificări în chimia creierului, ceea ce afectează dezvoltarea şi sănătatea copilului pentru tot restul vieţii sale”, a spus reprezentantul UNICEF în România, Sandie Banchet.

Campania lansată de UNICEF urmăreşte informarea şi conştientizarea publicului cu privire la formele de violenţă împotriva copiilor, în special a abuzului verbal, şi sprijinirea părinţii şi familiilor să adopte metode de disciplinare pozitive.