EDITORIAL NEOBIŞNUIT Actorul spaniol Javier Bardem a decis să se implice în rezolvarea unuia dintre mai cele mai vechi conflicte nesoluţionate din istoria ONU. Este vorba despre pretenţiile entităţii Sahara de Vest de a deveni independentă, care nici până în prezent nu şi-au găsit rezolvare. Sahara de Vest a fost colonie spaniolă până în 1975, când, la moartea lui Franco, regimul de la Madrid a slăbit controlul asupra teritoriului. Imediat, Marocul a ocupat militar trei sferturi din teritoriu, ceea ce a determinat revolta populaţiei locale de etnie Sahrawi. De atunci, o mare parte a populaţiei locale s-a refugiat în Algeria vecină, unde actorul estimează că 300.000 de persoane trăiesc în continuare în tabere de refugiaţi. Javier Bardem a aflat despre suferinţa populaţiei Sahrawi în 2008, când a fost invitat al Festivalului Internaţional de Film Sahara. Anterior, petrecuse zece zile în regiune pentru a filma ”Sons of the Clouds: The Last Colony”, un lungmetraj realizat tocmai pentru a atrage atenţia mondială asupra situaţiei din Sahara de Vest.

CONFLICT IGNORAT Articolul lui Javier Bardem a fost redactat vizibil sub imperiul emoţiilor, dar chiar şi aşa, lipsa de voinţă pentru a oferi o soartă mai bună oamenilor din Sahara de Vest merită atenţie. Actorul face referire la vizita efectuată de emisarul ONU Christopher Ross, despre care afirmă că a documentat multiple abuzuri comise de ocupanţii marocani asupra celor circa 200.000 de etnici Sahrawi rămaşi în teritoriu. Printre abuzurile menţionate sunt arestarea şi intimidarea localnicilor, în lipsa unor procese corecte şi încarcarea lor. De exemplu, localnicii nu au voie să se întâlnească pe stradă mai mult de patru persoane, fiind imediat dispersaţi de forţele marocane. Javier Bardem acuză Marocul, dar şi Franţa şi SUA, ca membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU, că nu fac destule eforturi pentru soluţionarea problemei. Protestul său a sancţionat faptul că Marocul a deţinut preşedinţia prin rotaţie a Consiliului de Securitate, în ciuda faptului că ocupă un teritoriu străin şi nu respectă drepturile omului.

INDEPENDENŢĂ VS AUTONOMIE Sahara de Vest, o regiune foarte bogată în sulfaţi, nu este chiar ermetic închisă. 22 de misiuni internaţionale au efectuat vizite, cea mai recentă fiind efectuată de o serie de jurnalişti, prin intermediul International Women\'s Media Foundation (IWMF). Potrivit statisticilor ONU, în tabăra de refugiaţi de la Tindouf, din Algeria, sunt circa 90.000 de oameni, în scădere de la 158.000 cât se înregistrau în 2005. Datorită bogăţiei subsolului, a avut una dintre cele mai ridicate rate de dezvoltare faţă de alte regiuni din Maroc. Între 2004 şi 2010 s-au făcut investiţii de peste un miliard de dolari, iar 95% din populaţie are acum acces la apă potabilă şi 93% dispune de electricitate. În Sahara de Vest funcţionează cinci spitale, 37 de centre de sănătate şi 139 de unităţi de învăţământ. Rata sărăciei a fost redusă la 6,2%. Cel mai important obiectiv economic este mina de fosfat Phos-Boucoraa, cu 1.900 de angajaţi. Eforturile Marocului de a soluţiona problema au fost recunoscute prin rezoluţiile 1.754, 1.783 şi 1.813, prin care Consiliul de Securitate al ONU a salutat oferirea unui statut de autonomie regiunii sub suveranitatea Marocului, decizie care să fie luată de către localnici, prin referendum. ONU pare să privilegieze versiunea integrării regiunii în Maroc, mult mai influent decât vecina Algeria, mai ales că aceasta se confruntă cu violenţe între forţele guvernamentale şi miliţiile islamiste.