Pe post de peţitoare, Traian Băsescu s-a apucat să facă iarăşi curte Partidului Naţional Liberal, poftindu-l la o nouă guvernare cu PD-L! Cum s-ar spune, prezidentul s-a întors la mireasa liberală! De data aceasta, ca în cazul calului de dar, nu o mai caută la dinţi. PNL este partidul pe care, în repetate rânduri, domnia sa l-a asimilat cu sistemul ticăloşit din obsesiile sale personale. Prima căsnicie dintre PD-L şi PNL nu a durat prea mult şi a avut o existenţă presărată cu contre şi lovituri pe la spate. Scenele de familie au culminat cu scandalurile răsunătoare de pe scara de serviciu a Alianţei DA. Totul a debutat cu o banală bătaie cu perne. Erau pernele moi din timpul Guvernării Tăriceanu, care, acum, pe timp de criză, s-au transformat în pietroaie atârnate de gâtul nostru. La timpuri noi, despărţirea dintre PSD şi PD-L, un alt mariaj politic eşuat, a fost o dulce poveste de iubire, cu anumite răbufniri de gelozie pe axa Ministerului de Interne. În schimb, divorţul dintre PNL şi PD-L a ridicat la cote greu de imaginat conceptul de mahala politică. Până la cafturile cu cureaua lată, combatanţii au trecut prin toate fazele descompunerii pe toate planurile. Ca doi lideri politici care se respectă, Băsescu şi Tăriceanu s-au pălmuit reciproc până s-au trezit amândoi cu nădragii în dreptul bornei kilometrice de la nivelul genunchilor. În acel moment a intrat în funcţiune cureaua lată. Pe urmă, a apărut pe scenă Elena Udrea, arma ei secretă fiind reprezentată de bogăţia de cuvinte din conţinutul mai multor bilete roz. Folosind trecutul politic ca pretext, trag concluzia că preşedintele este un nostalgic. Altfel, să-mi fie cu iertare, nu înţeleg de ce a revenit la primele sale idealuri de dreapta! Ştiu că prima iubire, cea liberală, evident, în materie de alianţe, nu se uită, dar parcă nu se face să invoce cu atâta foc şi jale marea ţigănie liberalo-pedelistă! S-ar putea ca deviaţiile de direcţie, de la dreapta la stânga şi invers, să nu-i facă bine domnului preşedinte. Poate că de aici i se şi trage starea permanentă de ameţeală din ultima perioadă… Tot pe post de peţitoare, Traian Băsescu l-a ajutat consistent pe Lucian Croitoru să se facă de râsul parlamentarilor care reprezintă opoziţia majoritară. Prestaţia sa ca poet de ocazie în Parlamentul României ne-a convins că naţiunea nu a pierdut nimic. Ba da, a pierdut timp preţios ca să înghită momentul său poetic. În fapt, Lucian Croitoru s-a inspirat din viaţa şi activitatea celui mai iubit fiu al poporului, şi dumnealui versificator fruntaş în lupta privind combaterea efectelor generate de criza economică. Ca poet finanţist, Lucian Croitoru a declarat că şi-a încheiat misiunea! Care a fost, în definitiv, misiunea sa? Eu cred că domnul consilier de la BNR a fost instruit să tragă cât mai mult de timp, prelungind, printr-o modalitate parşivă, existenţa mizeră a Guvernului Boc. Unii consideră povestea cu refacerea mariajului pedelisto-liberal ca fiind o simplă fumigenă. În opinia mea, avem de-a face cu o nouă diversiune a domnului Băsescu, aflat în plin tangaj electoral. Bumbăcit de loviturile pe care le primeşte din toate părţile, încearcă zadarnic să se agaţe de balustrade. Ca să se salveze de la înec, trebuie să transforme voturile fraierilor într-un colac de salvare. Sigur, nu exclud posibilitatea ca în PNL să activeze destui fraieri care să pună botul şi la această momeală băsciană. De altfel, este limpede pentru toată lumea că, sărind din căruţă în teleguţă şi invers, Traian Băsescu nu urmăreşte altceva decât să-şi pună sacii la adăpost. Pe urmă, dacă este reales, o să dea din nou bun simţ la tot poporul!