Disputele pentru ocuparea unor posturi de conducere în teritoriu continuă, cu toate că, la această oră, cei numiţi ar fi trebuit să-şi intre, cum se zice, în pîine. De luni la rînd, asistăm la tot felul de spectacole ieftine, cu diverşi lideri politici pe post de peţitoare. Vine fiecare cu “ginerică” de mînă şi îl prezintă ca pe un mare profesionist, după care aflăm că individul în cauză habar nu are cu ce se mănîncă domeniul lui de activitate! De cele mai multe ori, în astfel de cazuri sînt luate în calcul doar argumentele politice. Şi acelea, în majoritatea lor, puerile. Că a dat sau nu a dat bani la partid, că este sau nu este omul lui cutare. Iată doar cîteva din motivaţiile care au propulsat diverşi neaveniţi în posturi de conducere. Un lucru este cert. De cîteva luni încoace, la Constanţa, pe această temă, se bate în draci apa în piuă. În mod normal, la această oră, mai marii din PD-L Constanţa ar fi trebuit să pună punct acestui subiect. S-au făcut ceva valuri şi în PSD, dar, acum, este linişte. În PD-L, aliatul de la dreapta, s-a trecut într-o nouă fază. Aceea a rocadelor gălăgioase. Mesajul de bază sună cam aşa: ”La loc comanda”. Sigur, nu peste tot, dar suficient cît să tulbure din nou apele pe plan local. Cu alte cuvinte, în anumite sectoare, se menţine starea de război. Deşi se părea că totul este în regulă, unii preferă reinstaurarea stării generale de vraişte. La debutul împărţirii posturilor, dacă vă aduceţi aminte, pedeliştii s-au văitat tot timpul că PSD le dă peste mînă. A fost victimizat pînă la lacrimi Senol Zevri, pe motiv că nu este lăsat să preia şefia Mediului. Nu era zi în care propagandiştii partidului să nu ne prezinte acest caz de un rar dramatism! Pe acest subiect s-au croit adevărate telenovele, drama domnului Zevri punînd pe jar gospodinele sensibile ale Constanţei. În cele din urmă, eroul pedelist a încălecat, după reţeta basmelor de succes, pe fotoliul mult rîvnit. Deci, cum s-ar zice, pesedeii nu au fost chiar atît de negri precum spunea el! Un alt zvîrcolac a fost identificat în persoana deputatului Zanfir Iorguş. Ca principal chibiţ, domnia sa nu s-a bătut cu PSD, pentru a-şi impune favoriţii aflaţi în cursa promovării pe criterii politice, ceea ce Zevri a făcut. Din acest punct de vedere, directorul de la Mediu poate emite pretenţii la o medalie de erou pe frontul politichiei. În ceea ce îl priveşte pe Zanfir Iorguş, remarc o oarecare grijă de a da cu pumnul după muşte cînd trebuie să se încaiere cu pesediştii. Ar muşca şi nu ar muşca, s-ar încleşta şi nu s-ar încleşta. După fuga sa din PSD, nu a lăsat în urmă amintiri prea frumoase. Desigur, nici maniera în care a părăsit partidul ce l-a susţinut ca primar al Mangaliei nu a fost deloc elegantă. Se prea poate ca, din acest motiv, ori de cîte ori trec pe deasupra “avioanele pesediste”, dumnealui să bage capul direct la cutie. În ce priveşte numirile pe funcţii, s-a răfuit intens cu propriul partid şi, în mod deosebit, cu preşedintele Banias. Cum bine remarca un confrate, Iorguş a capotat în timpul negocierilor pentru numirea directorului Sanatoriului Balnear Mangalia, unde visa să o impună pe o cunoscută doamnă din anturajul său. În schimb, şi-a frecat palmele bucuros după bătăliile seculare duse pentru “adjudecarea” Şantierului Naval 2 Mai. Aici, din cîte am înţeles, ca să ajungi director, e suficient să ai în dotare un carnet de partid vizat de PD-L. Spuneam că, de cîteva zile, s-a intrat în etapa tumultoasă a directivelor care ţin de ordinul “La loc comanda”. Cu totul surprinzător, cîrtiţele partidului au deschis front de lucru sub fotoliul directorului general Miu, de la “Oil Terminal”. Se pare că domnul Manafu a întărit şi dumnealui regula lui “Pe cine nu laşi să moară…” Sigur, “Oil Terminal” este în parohia PD-L, dar, în opinia mea, Miu era o soluţie bună pentru această perioadă. Să fie de vină presupusele sale păcate liberale?