Meciul dintre RCJ Farul Constanţa şi Steaua Bucureşti, scor 43-31, din ultima etapă a play-off-ului Superligii Naţionale de rugby, a avut în tribune un oaspete deosebit. Fosta glorie a rugby-ului constănţean, aripa Petre Ianusevici, campion naţional în 1975 şi 1976 cu gruparea condusă pe atunci de regretatul Mihai Naca, a asistat la succesul formaţiei sale de suflet. După o carieră remarcabilă şi la echipa naţională, pentru care a evoluat în 15 partide, iar apoi a activat ca antrenor la Campionatul Mondial din 1991, Petre Ianusevici a plecat la începutul anilor 90 în Germania. Timp de 20 de ani a activat ca selecţioner la toate categoriile de vârstă, inclusiv la reprezentativa de seniori, însă la începutul lunii septembrie a dorit să revină în rugby-ul românesc, în cadrul Federaţiei Române de Rugby, unde ocupă postul de antrenor federal. Contractul său se întinde până la finele anului 2015.

Reporter: De ce aţi revenit în rugby-ul românesc?

Petre Ianusevici: Am avut două motive să revin în România şi unul era mai important ca celălalt. În primul rând că după 20 de ani în aceeaşi funcţie tragi o linie şi faci un bilanţ. Părerea mea era că ajunsesem cu echipa Germaniei la un plafon şi am spus că trebuie şi pentru ei nişte oameni noi. Am format nişte antrenori foarte buni acolo. Eram interesat şi de o nouă provocare, de ceva de înaltă performanţă. Aşa cum am văzut şi la Farul, oameni pătimaşi, care vor să investească foarte mult. Am întâlnit acum la Farul oameni care sunt puşi pe sport, care înţeleg sportul, care investesc în sport. Pe mine mă interesează nivelul de mare performanţă.

Rep.: Cum aţi regăsit rugby-ul românesc?

P.I.: Extraordinar de schimbat de cum l-am lăsat, cu mult îmbunătăţit. Meciul Farul - Steaua a fost al patrulea pe care l-am văzut de când am revenit şi sunt absolut impresionat de nivelul la care se joacă acum. În acest segment de vârf, cu foarte puţine echipe deocamdată, iar dacă vom găsi şi mai multe echipe de valoare, atunci campionatul va fi şi mai atractiv.

Rep.: Ce diferenţe de organizare sunt între rugby-ul din România şi cel din Germania?

P.I.: Acesta este un lucru foarte important. În Germania lucram cu 16 regiuni, care aveau 13 federaţii regionale. Încercam să descentralizez toată această activitate de performanţă, de educare a antrenorilor, a arbitrilor, rămânând ca centralizările să se facă doar pentru loturi. Aici, în federaţie, pentru că este o lipsă cronică de bani în cluburi, la nivel de copii şi juniori, este foarte centralizată activitatea. Mă interesează şi aici o descentralizare în măsura în care finanţările vor fi posibile pentru acest lucru. Mă interesează şi la Farul sectorul juvenil, cum vom putea colabora, cum vom putea îmbunătăţi activitatea rugbystică. În Germania, finanţarea în cluburi este zero, dar este colaborarea între federaţii şi landuri. Ceea ce făceam foarte mult şi foarte intensiv era de a forma o elită de antrenori, care la rândul lor urmau să formeze alţi antrenori. Această avalanşă pe care o formasem a mers foarte bine şi sunt foarte mândru de ea. Antrenori foarte buni am regăsit din fericire şi la Constanţa şi pot spune că Farul este pe mâini bune.

Rep.: Care credeţi că este cauza declinului echipei naţionale în ultimii ani?

P.I.: Baza materială s-a redus foarte mult, cea financiară, numărul de jucători, de cluburi şi cred că aici este una dintre pârghiile cele mai importante ale federaţiei de a da drumul la o dezvoltare care să permită aducerea în sistem a unui număr mai mare de jucători şi în acelaşi timp să creeze o competiţie care să ajute la propulsarea lor spre marea performanţă. Calitatea competiţiei ajută şi jucătorul şi antrenorul şi arbitrii să se dezvolte tot mai mult.