„(Pe)trecerea sufletelor”, la graniţa dintre viaţă şi moarte

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

„(Pe)trecerea sufletelor”, la graniţa dintre viaţă şi moarte

Cultură 15 Decembrie 2009 / 00:00 1180 accesări

Teatrul de Stat şi-a îmbogăţit repertoriul cu un spectacol dinamic, capabil să facă faţă exigenţelor cunoscătorilor şi să fie, totodată, pe placul publicului larg, iubitor al artei dramatice. Premiera piesei „(Pe)trecerea sufletelor”, în regia lui Sorin Militaru, după piesa dramaturgului bulgar Dimitre Dinev, a fost primită cu un entuziasm deosebit, sâmbătă, în seara premierei.

Decorul sărăcăcios şi dezolant, la fel ca şi viaţa emigranţilor est-europeni protagonişti: o vastă bucătărie comună cu conductele de apă la vedere şi cu faianţa crăpată pe ici, pe colo, crucea răposatului aşezată sub tabloul de nuntă şi coşciugul întins pe o masă lungă, creează un cadru potrivit pentru ceea ce are să se întâmple. Actorii şi-au pus în valoare potenţialul creator şi interpretativ, aducând în faţa publicului caractere bine definite şi pline de culoare. Atmosfera fabuloasă cu care se deschide tragicomedia, apariţia „luntraşului” Charon (Andu Axente) - pe un fundal sonor ce redă clipocitul apei -, care îi cere „mortului”, Nikodim Stavrev (Remus Archip), bani pentru a-l trece dincolo creează puntea între realitatea rece, mercantilă şi plină de birocraţie - „aici trebuie toţi să plătească” - şi fantasticul vieţii de apoi. Ca şi în viaţă, la trecerea pe celălalt tărâm, sufletului i se impun tot felul de interdicţii, de aceea, priveghiul transformat în petrecere constituie, în fapt, o defulare, o eliberare de contradicţii.

Remus Archip, aflat în poziţia fericit-ingrată a mortului Nikodim Stavrev, a interpretat personajul care nu părăseşte, niciodată, scena. Inert, aşezat în coşciug sau la masă, în rândul prietenilor, ca altădată în pauza de masă de la şantier, el ia parte la spectacolul vieţii care i se dedică fără a-l mai impresiona, probând, parcă, vorba poetului „că vis al morţii eterne e viaţa lumii-ntregi”. Actriţa Dana Dumitrescu a creat un rol plin de culoare şi de contradicţii. De la femeia pragmatică, învăţată „să-şi vândă lacrimile cât mai scump posibil”, până la femeia care suferă din dragoste şi caută răzbunare, Sladka Srebreva trece printr-o multitudine de stări care pun în valoare complexitatea sufletului feminin. Laura Iordan a redat cu convingere şi emoţie rolul văduvei îndurerate, Pavlina Stavreva. Cei trei colegi-prieteni, interpretaţi de Nicodim Ungureanu (Virgil Mistrianu), Marian Adochiţei (Bora Soric) şi Cosmin Mihale (Zeko Zekov), cărora li s-a alăturat „şeful de echipă”, austriacul Josef Schutt, redat de Iulian Enache, în dorinţa lor de a sfida moartea, formează un cvartet cu un potenţial tragico-comic imens. Tabloul este întregit de prezenţa muzicantului român „din Constanţa”, Costel Cloşcă, cel care cântă de dor şi jale, la cererea clienţilor şi de voluptoasa ucraineancă Nadeshda Prekupenko, interpretată, în seara premierei, de Georgiana Mazilescu, intelectuală plecată din ţara natală pentru a câştiga bani.

Muzica semnată de Vlaicu Golcea a accentuat trăirile personajelor. Scenografia piesei a fost semnată de Maria Nicola.



12