PLANURI MARI Până şi neoanele din sala de conferinţe a rafinăriei Petromidia au formă de robinet. Lipsesc ţevile, ce-i drept, dar nu de asta duce lipsă locul. Tot complexul este o încrengătură de ţevi şi robinete colorate, care arată la fel pentru neiniţiaţii în industria de profil. Pentru angajaţi şi acţionarii kazahi, lucrurile stau însă altfel. Una dintre instalaţii, spre exemplu, este noua staţie de hidrocracare blândă, în valoare de 170 milioane dolari, care susţine obiectivele grupului Rompetrol de creştere a producţiei anuale de motorină, de la 1,5 la 2,5 milioane tone şi realizare exclusivă de carburanţi Euro 5, cu un conţinut redus de sulf. Staţia este ultima piesă dintr-un proiect amplu de modernizare, de 380 milioane dolari, iniţiat în 2006, cu un scop simplu - majorarea capacităţii totale de producţie a rafinăriei, de la 3,5 la 5 milioane tone de materie primă (benzină, motorină, kerosen, GPL etc). „Avem planuri mari aici. Rafinăria Petromidia este un activ important, fiind capabilă să să proceseze integral ţiţei din Kazahstan”, a spus ieri vicepreşedintele senior al KazMunayGas (KMG, proprietarul Rompetrol), Daniyar Berlibayev, în faţa a zeci de ziarişti din România, Kazahstan, Turcia, Bulgaria şi Georgia. Care sunt planurile mari ale KMG? În primul rând, construirea a încă 350 de staţii de comercializare a carburanţilor, în regiunea Mării Negre şi Mării Mediterane, dintre care 150 în România; în al doilea rând, intrarea în noi pieţe, precum Ucraina şi Turcia şi procesarea celor 220 milioane mc de ţiţei pe care le va extrage până în 2020.

EFICIENŢĂ MAXIMĂ Rafinăria Petromidia are şi o fabrică nouă de hidrogen, necesară în procesul de extracţie a sulfului din ţiţei, ba chiar s-au alocat 50 milioane dolari pentru proiecte de mediu, fapt aprobat de puzderia de lişiţe care-şi văd liniştite de viaţa lor în golfuleţele din portul Midia. Aici vine materia primă, fie cu tancuri petroliere/chimice, fie cu barje, de pe Dunăre. Tot de aici pleacă şi exporturile. Terminalul este conectat direct cu linia de producţie, prin alte ţevi colorate, astfel că eficienţa este maximă, se economisesc bani, după cum spune managerul Midia Marine Terminal, Ioan Taus. În 2001, terminalul înseamna o clădire veche, două turnuri şi o conductă ruginită. Acum sunt trei dane moderne, în care vin anual 300 nave şi barje, şi instalaţii moderne, operate de 82 de angajaţi. După încheierea upgrade-ului, indicele Nelson al rafinăriei, care măsoară complexitatea unei astfel de unităţi, a crescut de la 8,3 la 10,5, iar calificativul Solomon, care arată intensitatea energetică, a ajuns de la 120 la 84, semn că rafinăria este mult mai profitabilă. Producţia de motorină a crescut de la 1,5 la 2,5 milioane tone/an, în ton cu cererea tot mai mare din pieţe, iar cea de kerosen s-a dublat, de la 0,15 la 0,3 milioane tone/an.

PROBLEME VECHI Toate bune şi frumoase. Investiţii mari, totul merge strună, însă unde este profitul? În 2011, potrivit datelor Ministerului Finanţelor, Rompetrol Rafinare a fost în pierdere cu peste 700 milioane lei. Rompetrol Downstream operează o reţea de 430 benzinării în România, în care carburanţii se vând la aceleaşi preţuri cu care ne-am obişnuit, de bine, de rău. Cum de face OMV Petrom profit record, când cererea, despre care a vorbit atât de frumos CEO-ul OMV, Mariana Gheorghe, este una pentru toţi benzinarii români? Ce-i drept, austriecii folosesc ţiţei românesc, mai „dulce”, după cum se zice, şi au costuri mult mai mici de rafinare. Petromidia utilizează ţiţei kazah, adus de departe, cu un conţinut de sulf mult mai mare, de unde şi nevoia investiţiei de 380 milioane dolari. Desigur, mai rămâne şi problema datoriei istorice de 570 milioane euro. Oficialii KMG au evitat să comenteze subiectele, precizând doar că „sunt discuţii” şi amintind că, în ţările din jur, rafinăriile se închid pe capete.