Formaţie de referinţă a rock-ului românesc, Phoenix continuă cariera începută acum patru decenii. Cu un prezent la fel ca şi trecutul, zbuciumat, trupa nu îi dezamăgeşte, nici anul acesta, pe iubitorii muzicii de calitate. În această vineri, Phoenix va susţine un concert în cadrul festivalului „Jack Daniels”, organizat în staţiunea Mamaia. Artiştii, Nicu Covaci, Ovidiu Lipan „Ţăndărică”, Cristi Gram, Bogdan Bradu, Dzidek Marczinkiewicz şi Volker Vaessen, promit un spectacol senzaţional, aşa cum obişnuiesc, dar şi, probabil, un nou membru surpriză. Phoenix speră, cu ocazia acestei sosiri pe litoral, să organizeze şi un Phoenix FanClub Constanţa. „Pe 21 august vom susţine un recital în cadrul festivalului Jack Daniels, organizat la Mamaia. Cu ocazia aceasta, s-ar putea să reuşim să deschidem şi un Phoenix-Fan-Club în Constanţa, unul există în Timişoara şi unul în Bucureşti, toate avînd la bază cluburi serioase de motociclişti îndrăzneţi!”, a menţionat liderul formaţiei, Nicu Covaci.

Dacă, în 2009, Phoenix a susţinut doar trei concerte, se pare că a doua jumătate a anului vine cu o agendă încărcată pentru formaţia lui Nicu Covaci. În afară de concertul de vineri, de la Mamaia, Phoenix va prezenta, la Bucureşti, două concerte, pe 1 şi 20 decembrie. De Ziua Naţională, formaţia va susţine un recital de excepţie la Sala Palatului, unde va interpreta „Cei ce ne-au dat nume”, sintetizînd Rapsodia Română a lui Enescu, iar pe 20 decembrie va avea loc concertul extraordinar de la Sala Polivalentă, cu invitaţi surpriză.

Cel mai mare proiect muzical din istoria Phoenix, aproape de lansare

Viitorul apropiat reprezintă pentru Phoenix o perioadă încărcată. Formaţia lui Nicu Covaci intenţionează să creeze o serie de fan-cluburi prin ţară, doar cu condiţia – potrivit solistului - unui „ataşament sentimental declarat, cu care să ţinem contactul şi să ne sprijine atunci cînd este cazul. La rîndul nostru, îi vom lua sub aripa noastră şi le vom da prietenia de care am demonstrat că sîntem capabili”.

Referitor la planurile muzicale, Phoenix va realiza cea mai importantă lucrare din istoria trupei. Intitulat „Ante Mioriţa”, proiectul este deja demarat. „S-au compus o parte din piese şi sperăm să o putem prezenta la începutul anului viitor. Rostul acestei Mioriţe a noastre, cu riscul de a ne atrage critica unor dogmatici, este, contrar mesajului fatalist al baladei cunoscute, un mesaj de încurajare, de optimism, de găsire a şirei spinării, contrar filozofiei firului de iarbă”, a încheiat Covaci

Phoenix, bastion al rezistenţei anticomuniste

„Phoenix“ s-a înfiinţat în anul 1962, cu denumirea iniţială de „Sfinţii\", o trupă formată din adolescenţi. În anii \'60, „Phoenix\" a avut un nucleu stabil format din: Covaci, Bordeianu, Bela Kamocsa-bass şi Günther Reininger-claviaturi, alături de care au mai fost Claudiu Rotaru-chitară (acesta avînd inspiraţia de a propune numele „Phoenix\") şi Pilu Ştefanovici-baterie, înlocuit de Dorel Vintilă Zaharia. Florin Dumitru, toboşarul de la „Mondial\", a participat la înregistrarea discului „Vremuri (Hei, Tramvai!)\", primul hit al muzicii pop-rock româneşti care a rezistat... vremurilor şi a rămas în repertoriu. „Phoenix“ a creat rock în spiritul folclorului românesc vechi. Succesul extraordinar al spectacolului şi al albumului editat de „Electrecord\", în 1972, a readus grupul la statutul de cea mai iubită trupă din ţară. După mai bine de un deceniu de la înfiinţare, în 1973, „Phoenix“ a cîntat pentru prima oară în străinătate, la festivalurile de la Bratislava şi Sopot. Mult mai importante au fost, însă, sutele de concerte din ţară, cu un public în delir, care a primit la fel de bine şi următorul album al grupului, lansat în 1974, „Mugur de fluier\". Acest album a marcat şi începutul colaborării extraordinare cu poeţii Şerban Foarţă şi Andrei Ujică, dar a continuat-o şi pe cea cu Victor Cîrcu, textul avînd o importanţă foarte mare pentru „Phoenix\". Spre sfîrşitul anului 1974, formaţia a ajuns la formula optimă: Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Josef Kappl, Günther Reininger şi Ovidiu Lipan. Cei cinci au început, la o cabană din Munţii Semenic, lucrul la albumul pe care mulţi îl consideră cel mai bun din istoria rock-ului românesc, un dublu LP lansat în 1975, intitulat „Cantafabule\". În prezent, Nicu Covaci speră să depăşească succesul proiectului din 1975, cu „Ante Mioriţa”.

În cei 47 de ani de existenţă a trupei Phoenix, solistul Nicu Covaci consideră că formula actuală este una dintre cele mai reuşite. În jur de 40 de artişti au făcut parte din formaţie, iar participarea lor pe scenă sub numele de Phoenix, cît şi momentele dramatice provocate de sistemul comunist au modelat legendara trupă. Covaci a amintit şi de clipele dificile din anii ’60, cînd „Moni Bordeianu îndrăznea, în plin concert, să-i critice pe cei de sus pentru limitările, hăituielile şi interdicţiile suportate. A plecat în America, unde a devenit un om liber. Kamocsa Bela, un fost basist, a părăsit formaţia după plecarea lui Moni. Unii au rămas, alţii au fost înlocuiţi treptat, căci nu era uşor să continui să creezi şi să apari în public cînd erai urmărit pînă şi pe stradă şi ţi se putea tăia părul în public”.

Continuînd seria dezvăluirilor despre cele mai deosebite momente ale trupei, Nicu Covaci scoate la lumină şi o serie de lucruri necunoscute de multă lume. „Ceea ce publicul nu ştie este că Phoenix, fiind deschizătoare de drumuri, a avut de înfruntat greutăţi inimaginabile, atît pe vrema comunismului, cît şi în anii capitalismului animalic. Membrii formaţiei, vreo 40 la număr, s-au tot schimbat şi au dat ce au putut mai bun din ce i-a înzestrat natura, dar eforturile şi preţul menţinerii formaţiei la cel mai înalt nivel artistic este imens şi nu fiecare poate sau vrea să-l plătească”, a mai spus Covaci. „Ne-am retras în munţii Semenicului şi am creat Cantafabule, apoi ne-am întors şi i-am pus cu botul pe labe pe cîinoşii politicieni. Totuşi, înfruntările erau mult prea periculoase, riscam să ne trezim sau să nu ne mai trezim undeva într-un ospiciu sub motivul că eram nebuni sau drogaţi sau orice altceva. Aşa că mi-am luat inima în dinţi şi, cu riscul vieţii, i-am scos pe băieţii care făceau, la ora aceea, parte din formaţie, în Vest. Închişi în camionul cu instrumente şi în boxele Marshall, de unde scosesem difuzoarele, au petrecut cîteva zile de iad, pentru a ajunge în… Rai”, a încheiat Nicu Covaci scurta prezentare a celor care, pe vremea comunismului, nu erau doar artişti, ci şi vajnici apărători ai libertăţii.