Germania se confruntă cu o adevărată criză de angajaţi cu înaltă calificare: medici, ingineri, profesori universitari. Motivul: impozite considerate prea mari, salarii relativ mai mici şi sistem de lucru prea puţin flexibil. Pentru unii, faptul că Germania are una din cele mai înalte rate de şomaj în UE: 10,2 % poate părea paradoxal. Anul trecut, pentru prima dată, numărul germanilor care au emigrat a fost mai mare decît numărul imigranţilor. Dată fiind rata de şomaj, Germania a introdus condiţii restrictive la imigraţie, extinzînd interdicţia pentru angajarea cetăţenilor din noile state-membre UE pînă în 2009, acum inclusiv pentru România şi Bulgaria. În 2005, pentru prima dată după 1968, numărul germanilor care au părăsit ţara, respectiv 144.815, a fost mai mare decît numărul celor care s-au întors. Şi asta în condiţiile în care aprox. 16% din companiile germane anunţă posturi neocupate pentru poziţii care necesită înaltă calificare. În 2005, aprox. 12.000 de medici germani lucrau în străinătate, atraşi mai ales de salarii care ajungeau uneori la dublul celor pe care le primeau în patrie. Majoritatea acestora a trezit nemulţumirea unei părţi a localnicilor găsindu-şi de lucru în Elveţia, în cantoanele germanofone. În acest timp, în Germania, 5.000 de posturi de medici în spitale sînt neocupate. Pentru a-i convinge pe universitarii germani să se întoarcă acasă, în SUA se derulează din 2003 un program special denumit GAIN, care îi ţine la curent pe specialiştii aflaţi în State de oportunităţile de angajare din Germania. Politicile restrictive pentru imigraţie nu sînt specifice Germaniei. Statisticile indică, pe lîngă scăderea numărului imigraţiei în Germania, cu 11% în 2005, ajungînd la numai 579.301 şi scăderea numărului imigraţiei în Olanda, unde în 2005 pentru prima dată au fost mai mare emigraţia decît imigraţia. În acelaşi an, pentru care nu există deocamdată statistici, în Franţa imigraţia a crescut cu numai 1,7 imigranţi la mia de rezidenţi, la jumătate faţă de SUA.