UN TREND SURPRIZĂ Preţurile proprietăţilor rezidenţiale au crescut cu 2%, la nivel naţional, în trimestrul II din 2012, menţinându-se pe trendul ascendent început în trimestrul anterior, potrivit indexului EFG Eurobank Property Services (EPS). „Preţurile medii au recuperat o parte dintre pierderile din ultimii ani şi par să fi revenit la un nivel comparabil cu cel de la finele lui 2006. Constanţa, alături de alte oraşe mari, a beneficiat de evoluţii pozitive. Braşov, Iaşi şi Cluj Napoca au fost excepţiile”, potrivit EPS. Traduse în lei, preţurile sunt chiar mai mari, şi, dacă ne gândim la deprecierea puternică din iulie a monedei naţionale în faţa euro, e clar că cifrele din raportul EPS de la finele anului vor diferi extrem de mult. De altfel, analiştii EFG prezintă câteva prognoze pentru semestrul II - într-un scenariu optimist, recentul trend pozitiv va continua şi în următoarele trimestre, însă rezultatele sunt impredictibile, dată fiind „starea sensibilă a pieţei imobiliare”; în orice caz, revenirea preţurilor, în ianuarie - iunie, sugerează atingerea unui „punct de cotitură” şi creează „aşteptări de stabilitate şi de pregătire a terenului pentru creştere. Totul este însă pe hârtie. În practică, piaţa imobiliară scade, pentru că tranzacţiile sunt puţine, iar multe dintre ele, dacă nu chiar toate, se fac la valori mult sub cele de prezentare. „Rezultatele din semestrul I sugerează o potenţială schimbare în trendul dominant al pieţei de profil, pe parcursul primei jumătăţi a anului. Piaţa favorizează acum proprietăţile noi (sub 10 ani), în vreme ce restul caracteristicilor (suprafaţă utilă mai mică de 50 mp, calitate medie) s-au menţinut la niveluri similare”, se arată în raportul EPS.

A INVESTI SAU A NU INVESTI? În acest context, întrebarea firească este „Merită să investeşti într-o proprietate imobiliară?”, fie pentru uz personal, fie strict ca într-o afacere? În ciuda crizei şi scăderii preţurilor, e corect să gândeşti că un apartament cumpărat cu 15.000 euro la începutul deceniului trecut oferă astăzi un randament destul de mare, de 300 - 400%? Nu chiar, spune consultantul imobiliar Ilias Papagiorgiadis. „Să luăm ca referinţă perioada 2001 - 2011. Cât a crescut inflaţia? De mai mult de trei ori. Cât a crescut PIB-ul? De 3,5 - 4 ori, asta în condiţii de criză. Câte tranzacţii se fac astăzi? De patru ori mai multe decât în 2001. Acum zece ani, nivelul capitalului străin investit în piaţa imobiliară locală era la jumătate faţă de cel actual. În plus, în 2011, doar câteva mii de oameni aveau acces la credite imobiliare. Acum, câteva milioane de români pot face asta”, notează Papagiorgiadis pe blogul său (www.iliaspapagiorgiadis.ro). În esenţă, a compara România din 2011 cu cea din 2001 este ca şi cum ai compara două secole diferite. Tocmai de aceea, o previziune pentru 2022 este imposibilă, întrucât în joc sunt prea multe necunoscute şi variabile. Închipuiţi-vă, spre exemplu, că n-ar fi existat programul Prima Casă. S-ar mai fi vândut oare apartamentele cu două camere de 50.000 - 60.000 euro?