Mircea Vărzaru, unul dintre pictorii reprezentativi ai Constanţei, a trecut în nefiinţă, pe 19 august, în urma unui atac cerebral, la vîrsta de 76 de ani. Pictorul putea fi văzut adesea, pe faleza Cazinoului din Constanţa, în prezenţa nedespărţitului său prieten, şevaletul. Prin Mircea Vărzaru, oraşul de la malul mării pierde unul dintre cei mai importanţi artişti ai săi. „Creator crescut în spiritul valorilor moderne, de o mare probitate artistică, Mircea Vărzaru a fost un om care a pictat aproape întreaga viaţă aceleaşi subiecte, cele legate de Constanţa. În special faleza Cazinoului a fost o invariabilă plastică a gîndirii sale”, a precizat directorul Muzeului de Artă, criticul de artă Doina Păuleanu. Prezenţă discretă în peisajul constănţean, Mircea Vărzaru nu ştia să-şi facă lobby şi nici să-şi creeze centre de interes, însă operele sale se regăsesc în colecţiile şi în casele iubitorilor de artă autentică. La marile expoziţii care se organizau la Constanţa, Mircea Vărzaru era prezent cu un număr impresionant de lucrări care captau intenţia prin calitate. Exigent cu ceilalţi, dar nu mai mult decît cu sine, Mircea Vărzaru ridica ştacheta foarte sus, opera sa fiind la înălţimea acestei ştachete, după cum confirmă criticul de artă Doina Păuleanu.

Mircea Vărzaru a fost unul dintre primii muzeografi ai Muzeului de Artă din Constanţa, de la deschiderea sa, din 1961. „Din acest punct de vedere, omagiul meu către el este şi mai puternic, deoarece avea nu numai o gîndire de artist, ci şi structura mentală ordonată capabilă să îl transforme într-un bun curator de muzeu”, a spus criticul de artă Doina Păuleanu. „O lucrare semnată de Mircea Vărzaru se recunoaşte după calitatea cu totul specială a construcţiei spaţiale, fiind, totodată, un colorist de excepţie, care s-a format la şcoala unuia dintre cei mai mari colorişti ai artei moderne şi contemporane: Alexandru Ciucurencu”, a subliniat directorul Muzeului de Artă din Constanţa, precizînd că acesta făcea însă recurs, întotdeauna, la opera lui Paul Cezanne, ca la unul dintre pilonii concepţiei moderne despre artă.

Artistul era înzestrat cu o generozitate de a aprecia ce se întîmplase înainte din punct de vedere plastic. Criticul de artă Doina Păuleanu, dar şi muzeograful Alexandra Rusu şi-l aminteşte contemplînd ore în şir o operă de referinţă, preferaţii săi fiind Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, dar şi maestrul său, Alexandru Ciucurencu. Chiar în urmă cu o două săptămîni, artistul fusese „surprins” în „obişnuitul” său exerciţiu său de admiraţie. „Avea resurse capabile să găseasă în fiecare capodoperă elemente necesare cristalizării viziunii sale, dar şi elemente de contemplare, avînd o generozitate cu totul specială îndreptată către maeştrii care l-au precedat”, a precizat Doina Păuleanu. Elevii săi de la Liceul de Artă şi-l amintesc pe Mircea Vărzaru ca fiind un profesor serios, care îşi lua în serios elevii şi care venea, întotdeauna, la orele de curs cu albume de artă, pentru a ilustra aşa cum se cuvine activitatea iluştrilor creatori.

Un artist care a ridicat foarte sus ştacheta valorică

„Prin Mircea Vărzaru mai dispare un artist de referinţă din istoria urbei noastre şi ne gîndim, în acest moment, la Eugen Mărgărit, un pictor de excepţie şi sculptorii Daniel Suciu, Mihai Vătămanu”, a subliniat criticul de artă Doina Păuleanu. „Privind retrospectiv, descoperim una dintre cele mai importante structuri create de un artist la Constanţa, în această perioadă în care s-a ctitorit o viaţă culturală locală dintre cele mai dense şi mai bine structurate”, a precizat directorul Muzeului de Artă constănţean.

Mircea Vărzaru s-a născut în februarie 1933, la Vîlcelele, în judeţul Ialomiţa. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici, Filiala Constanţa, din 1965, Mircea Vărzaru şi-a făcut studiile la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucureşti, avîndu-l ca profesor pe Alexandru Ciucurencu. Artistul şi-a început activitatea expoziţională în anul 1961, atunci cînd a venit la Constanţa, participînd cu regularitate la cele mai importante manifestări ale oraşului pînă în urmă cu aproximativ 15 ani, cînd prezenţa sa în expoziţii colective a fost mult mai discretă. Studiind creaţia marilor pictori din perioada modernă, artistul a reuşit să-şi constituie un limbaj personal, recognoscibil. „Ceea ce rămîne după Mircea Vărzaru sînt, în primul rînd, lucrările dedicate Constanţei. A fost unul dintre artiştii care au ridicat foarte sus ştacheta valorică. A fost un om extrem de exigent cu sine şi cu ceilalţi, un pictor cultivat, un artist de o profunzime cu totul specială. Pentru el actul de creaţie era, în acelaşi timp, un act de reflecţie, un act conceptul, dar şi o problemă de tehnică“, a precizat criticul de artă Doina Păuleanu. Artistul va fi înmormîntat astăzi.