„Continuînd ceea ce, din pricina înăbuşirii revoluţiei, pictorii de la 1848, întrerupseseră brusc, punînd în România bazele unei vieţi artistice moderne, abordînd cu măiestrie pictura istorică şi de gen, portretul şi nudul, peisajul şi natura moartă, stăpîn pe variate mijloace tehnice, înnoitor în multe privinţe sau receptiv la înnoire, Aman a introdus pictura românească în sfera de probleme a artei europene”, scria Vasile Florea în cartea „Th. Aman” (editura „Meridiane”, Bucureşti, 1972). Publicul de la malul mării poate admira, în cadrul expoziţiilor permanente ale Muzeului de Artă, opt lucrări create de plasticianul Theodor Aman, printre care „Portret de femeie”, „Femeie în albastru”, „Copii jucînd hora” şi „Natură moartă cu pepene”. Lucrările au intrat în patrimoniul instituţiei muzeale constănţene atît prin achiziţii din colecţiile particulare, cît şi prin transfer de la Muzeul Naţional de Artă al României.

Pictorul Theodor Aman (1831 - 1891) a figurat, în anul 1848, ca membru al „Clubului Revoluţionarilor” din Craiova, iar în 1852 a realizat, la Paris, compoziţia istorică „Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul”, pe care a trimis-o în ţară. În 1854 a realizat o călătorie la Constantinopol, unde a fost primit de sultan, care i-a achiziţionat lucrarea „Bătălia de la Olteniţa”. Tot în acelaşi an a realizat o excursie în Crimeea, unde s-a documentat asupra scenelor de război, executînd mai multe schiţe şi cîteva tablouri. Tot la Paris, a pictat, în 1857, alegoria „Unirea Principatelor”, pe care a trimis-o în ţară, iar în toamna aceluiaşi an, s-a întors în ţară, unde a pictat „Hora Unirii la Craiova”.

Theodor Aman a fost numit, în anul 1864, director al Şcolii Naţionale de Arte Frumoase din Iaşi, care a luat fiinţă prin decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. De-a lungul carierei artistice, pictorul a vernisat la expoziţii personale şi de grup, atît în ţară, cît şi peste hotare, fiind distins, în 1872, cu Medalia clasa I.