Regenerarea pielii Un material biologic cu o structură la fel de precisă precum cea a microcipurilor ar putea fi folosită în viitor de chirurgi la închiderea şi vindecarea rănilor adânci, ajutând la regenerarea pielii. Cercetătorii Universităţii Cornell din Ithaca, New York, au împrumutat tehnologia utilizată la designul microcipurilor din silicon pentru a crea o reţea de canale moi din colagen, principala componentă a pielii. Celulele corpului umplu aceste canale cu vase de sânge, iar fluxul de sânge regenerează apoi pielea. Pielea este compusă din două straturi principale: la exterior, epiderma, mai subţire, şi un strat interior, denumit dermă. Chirurgii pot transfera cu uşurinţă epiderme dintr-o parte a corpului în alta pentru a acoperi o rană deschisă mai superficială. Însă, în cazul leziunilor adânci, precum arsurile de gradul III sau al rănilor care ajung până la os, derma este distrusă. Rănile nu se pot vindeca dacă nu sunt alimentate cu sânge. Materialul dezvoltat de cercetătorii americani este foarte subţire, are doar un milimetru în grosime şi are consistenţa unei pieli moi.

Purificarea aerului Cercetătorii danezi susţin că celulele moarte care se desprind de pe piele şi ajung în praful din casă ar putea ajuta la curăţarea aerului. Uleiul asociat cu celulele din pielea moartă elimină ozonul din aer. Squalena (C30H50), uleiul din pielea moartă, reduce ozonul din încăperi cu doi până la 15%. Această moleculă conţine şase duble legături de carbon ce reacţionează cu moleculele de ozon şi le rup. Cunoscut pentru rolul său benefic pe care îl joacă în partea superioară a atmosferei, unde formează un scut ce protejează Terra de radiaţii, ozonul este dăunător dacă se află foarte aproape de Pământ. Acesta este format în urma reacţiilor dintre poluanţii emişi de maşini, industrie sau alte surse. Dacă ozonul este respirat, va reduce funcţionarea plămânilor şi va duce la inflamarea pleurei. Expunerea frecventă la ozon poate duce la crearea unor cicatrici şi astfel la afectarea permanentă a plămânilor. Cercetătorii danezi au adunat praful din 500 de dormitoare şi din 151 de centre de îngrijire şi l-au analizat pentru a detecta squalena şi colesterolul, un alt ulei asociat cu pielea. Studiile au analizat importanţa colesterolului în eliminarea ozonului şi au descoperit că acesta are o implicare mult mai mică decât squalena. Alte chimicale ce conţin duble legături între atomi, de exemplu acidul oleic, ce se găseşte în diferite uleiuri de gătit sau pe diferite suprafeţe create din cauciuc sau neopren, consumă de asemenea ozon.

Studii anterioare care au simulat prăbuşirea unui avion au indicat faptul că reacţiile chimice dintre pielea arsă, părul şi hainele pasagerilor au redus până cu la jumătate din cantitatea de ozon care a apărut. Într-un alt studiu s-a demonstrat că în interiorul unui birou de 30 de metri pătraţi, o persoană ajută la reducerea cu 10-25% a nivelului de ozon.

Sursă de noi antibiotice Periculoşii super-microbi rezistenţi la antibiotice ar putea fi combătuţi cu ajutorul unor noi medicamente, extrase dintr-o sursă nouă: tegumentul unor specii de broaşte. Un studiu realizat la Universitatea Emiratelor Arabe Unite a arătat că peste o sută de substanţe, existente în pielea a circa 6.000 de specii de broaşte, au capacitatea de a distruge bacteriile. Cercetătorii lucrează la modificarea structurii acestor substanţe, pentru a fi utilizate ca medicamente. Compuşii extraşi din pielea broaştelor sunt fie toxici pentru om, fie sunt inactivaţi de sistemul imunitar şi trebuie prelucraţi în laborator pentru a putea fi folosiţi în scop terapeutic. Însă, pentru a avea la dispoziţie asemenea substanţe, trebuie, în primul rând, să fie protejate speciile de amfibieni, dintre care multe sunt ameninaţe din cauza distrugerii habitatelor lor.