Publicul meloman l-a urmărit pe scena constănţeană în diverse roluri din opere şi operete internaţionale, dar şi ca solist în concerte de arii. Organizator principal al concertului “Dan Iordăchescu în anul marilor aniversări”, Bogdan Ocheşel a acordat un interviu cotidianului “Telegraf”, în care vorbeşte despre sacrificiile şi recompensele carierei artistice.

Cum aţi descoperit pasiunea pentru muzica lirică?

Pasiunea a venit încă din primii ani de şcoală, cînd părinţii mei mi-au cumpărat un acordeon de jucărie. Am descoperit că îmi place muzica şi am hotărît, de comun acord, să urmez cursuri de specialitate. De atunci şi pînă în prezent am urmat mai multe cursuri, la Şcoala Populară de Arte, am absolvit Liceul de Artă, specialitatea chitară, la clasa prof. Constantin Axinte, iar de curînd, am absolvit şi Conservatorul. De fapt, aşa l-am cunoscut pe maestrul Dan Iordăchescu, care, pentru mine, nu este doar un mentor, ci şi un exemplu.

Aţi fost organizatorul concertului „Dan Iordăchescu în anul marilor aniversări”. Cum a decurs colaborarea cu artistul emerit al României?

Foarte bine. În viaţa mea

s-au schimbat foarte multe lucruri de cînd l-am cunoscut pe baritonul Dan Iordăchescu. Cum spuneam, l-am luat drept exemplu şi încerc, pe cît se poate, să îl depăşesc. Nu cred, însă, că aş putea să fac sacrificiile pe care dînsul le-a făcut şi le mai face. Nu aş putea să renunţ la familie şi îmi doresc să pot, în continuare, să îmbin cariera cu viaţa personală.

Dar care sînt sacrificiile pe care le face un artist?

În primul rînd, trebuie să fie foarte vigilent şi să reziste cu stoicism anturajului. Foarte mulţi nu înţeleg această meserie, dacă aş putea să o numesc aşa, şi consideră studiul, de multe ori, un timp pierdut. Nu este aşa, trebuie să fii conştient de răspunderea pe care o porţi şi să o fructifici aşa cum trebuie.

De cîte ore de repetiţii este nevoie pentru o reprezentaţie de succes?

De foarte multe. Trebuie să îţi canalizezi energia numai pentru aşa ceva. Pierzi, cîştigi, mergi mai departe. Nu există momente de respiro în acest domeniu.

Care a fost primul rol pe care l-aţi interpretat?

A fost Casada, din opera „Văduva veselă”, de Fr. Lehar. A urmat o perioadă de aprox. cinci ani, în care am fost corist şi am căutat ceea ce mi se potriveşte.

Ce rol vi se potriveşte?

Eu sînt deschis oricărei provocări. Important pentru un artist este să aibă activitate.

Care este publicul muzicii lirice, la ora actuală?

Cu bucurie, am descoperit că mai există, încă, public. Totul este ca noi, artiştii, să oferim programe şi proiecte de calitate, prin care să atragem şi să educăm publicul.

Le transmiteţi un mesaj cititorilor cotidianului „Telegraf”?

Dorim ca munca noastră să nu se limiteze la un simplu spectacol, pentru că totul se face pentru public. Spectacolele de acest gen trebuie să facă parte din viaţa fiecărui om.