După o veche tradiţie cunoscută şi de scriitorul bisericesc creştin Origene, ţinutul dintre Dunărea de Jos şi Pontul Euxin (Marea Neagră) a fost evanghelizat de Sfîntul Apostol Andrei. O altă ipoteză îl indică drept apostol cu activitate în Dobrogea pe Sfîntul Filip. Creştinismul a putut pătrunde în Dobrogea şi prin strînsele legături comerciale şi culturale existente între oraşele-cetăţi de pe ţărmul stîng al Mării Negre şi unele oraşe ale Orientului Apropiat, devreme creştinate. Numărul creştinilor de atunci şi existenţa lor poate fi atestată de o piesă arheologică creştină descoperită la Constanţa, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o gemmă care este expusă, în prezent, la British Museum din Londra.

Vizitatorii Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa au ocazia să afle istoria creştinismului în Dobrogea admirînd piesele expuse în sala opt a instituţiei muzeale. În expoziţia permanentă a muzeului, creştinismul este relevat prin numeroase şi variate materiale arheologice, aici fiind incluse o cataramă din secolul al IV-lea, care a fost găsită în necropolele tomitane, pe care este scrisă invocaţia în limba greacă "Doamne ajută!" şi o ţiglă pe care sînt pomenite, tot în limba greacă, numele a doi sfinţi, Focas şi Ilie. În cadrul aceleiaşi expoziţii de obiecte creştine, descoperite în spaţiul dintre Dunăre şi Marea Neagră, mai sînt incluse şi capiteluri şi frontoane pe care apare semnul crucii, o placă cu cancelli, un reliquar din marmură, care datează din secolul al VI-lea d. Hr., şi opaiţe ceramice pe care apare semnul crucii.

Tot în expoziţia de bază a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie poate fi admirată şi o cruce din piatră, care datează din secolul al VI-lea d. Hr., piesă descoperită la Callatis (Mangalia). Exponat considerat important datorită valorii sale documentare, piesa are pe una dintre feţe inscripţia în limba latină: "Aici s-a făcut rugăciune spre pomenirea episcopilor Ştefan...". Alături de piesele expuse în muzeul constănţean, publicul larg mai poate vizita şi mormîntul pictat, descoperit în anul 1988, de arheologii Constantin Chera şi Virgil Lungu. Mormîntul pictat reprezintă, de fapt, o cameră funerară cu dromos (drum de acces), datat din secolul al IV-lea d. Hr. "Elementul cel mai spectaculos îl reprezintă pictura de pe pereţii acesteia, care se situează nu numai la cumpăna a două perioade distincte, romană şi romano-bizantină, dar şi la hotarul dintre crepusculul păgînismului şi zorii noii religii monoteiste. Din întreaga pictură, pot fi decelate semnificaţii şi conotaţii proprii fiecărei lumi în parte, iar paternitatea acestora poate fi revendicată, în egală măsură, de cele două religii", a explicat Cecilia Paşca, muzeograf în cadrul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie.