În secolele VII - VI î.Hr., teritoriile traco-getice au intrat în sfera intereselor grecilor, prin punerea temeliilor primelor colonii, acest fapt demonstrînd că populaţia getică atinsese un stadiu avansat în evoluţia sa pe plan social-economic şi politic, devenind aptă pentru întreţinerea unor relaţii de schimb permanente cu populaţii şi centre cu grade diferite de dezvoltare. Înfiinţarea unui număr impresionant de colonii greceşti de-a lungul ţărmurilor Mării Egee, Mării Negre şi Mării Mediterane a avut ca rezultat punerea în circulaţie a unor produse noi. Întemeierea acestor colonii este legată de mediul geografic favorabil, dar mai ales de progresele social-economice ale populaţiilor locale. „Este cert că acolo unde au luat fiinţă coloniile greceşti au existat comunităţi care ajunseseră apte să înţeleagă avantajele schimburilor cu purtătorii unei civilizaţii superioare”, a specificat muzeograful Cecilia Paşca, din cadrul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie.

Pe coasta dobrogeană a Mării Negre au luat, astfel, naştere cetatea Histria, cea mai veche colonie de pe coasta de vest a Mării Negre, Tomis – colonie de origine milesiană şi Callatis, singura colonie de origine doriană, întemeiată de grecii veniţi din Heracleea Pontică. Aceste trei oraşe au constituit adevărate focare ale civilizaţiei greceşti antice, relaţiile dintre autohtoni şi coloniştii greci avînd, întotdeauna, un caracter reciproc, nivelul de dezvoltare al acestor cetăţi fiind condiţionat, în mare parte, de aceste raporturi.

Cultura greacă răspîndită în mediul autohton, precum şi impresionantele schimburi dintre cele două populaţii sînt redate, în colecţiile Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie, de o serie de piese descoperite pe şantierele arheologice din cele trei cetăţi. „Dintre aceste piese se evidenţiază vasele de diferite forme, pictate sau lustruite, opaiţe ceramice, capace ceramice, dar şi primele monede bătute pe teritoriul României, la Histria”, a precizat Cecilia Paşca.