Declaraţiile lui Crin Antonescu, de la sfîrşitul săptămînii trecute, au cam inflamat spiritele şi au dat o pîine zdravănă de mîncat presei, căci comentariile au durat tot weekend-ul. Sincer vorbind, parcă nu mă aşteptam nici eu la un ton critic atît de tăios din partea manieratului preşedinte liberal, însă, vorba unui personaj din Caragiale, „le-a spus bine, bibicule!” Totuşi, nu mă pot opri să nu remarc faptul că viitorul candidat prezidenţial al PNL-ului a început să imite spiritul pamfletar şi polemic cu care şi-a cucerit electoratul Traian Băsescu, pe vremuri, ceea ce denotă o oarecare inconsecvenţă din partea lui Crin Antonescu… Dacă există riscul ca atitudinea să coboare ştacheta discursului politic pînă la nivelul trivialităţilor lui Băsescu, atunci ce se va întîmpla cu eleganţa retorică de pînă acum, prin care ne-a fermecat liberalul, şi ce mai rămîne din promisiunile făcute în sensul schimbării modelului prezidenţial, ca personaj public?! Din acest punct de vedere, bănuiesc că preşedintele PNL a cîştigat cîteva voturi în plus pentru eurocandidaţii de pe lista liberală, în schimb a pierdut cîteva puncte electorale pentru sine însuşi, la viitoarele alegeri prezidenţiale…

Revenind, însă, la declaraţiile lui Crin Antonescu, trebuie să convenim asupra faptului că ele rămîn pe deplin întemeiate. Elena Băsescu a făcut o gafă de proporţii monumentale atunci cînd a afirmat că va milita în Parlamentul European pentru legalizarea drogurilor uşoare. Este evident că ţinta sa electorală au fost tinerii, dar cum poţi să susţii un asemenea deziderat politic într-o ţară în care mai există încă atîtea probleme economice grave ce îşi aşteaptă rezolvarea!? Cealaltă „pipiţă”, din punctul de vedere al lui Crin Antonescu, deşi el s-a apărat public, susţinînd că nu se referă la nişte persoane anume, ci la o tipologie colectivă, respectiv Elena Udrea, l-a atacat pe preşedintele PNL, după ce tocmai se întorsese dintr-o „escapadă ecumenică” la muntele Athos alături de idolul ei politic, pe un ton de precupeaţă şi cu argumentele unei vînzătoare de băcănie. M-am convins a nu ştiu cîta oară că, de cîte ori se înfurie, Elena Udrea îşi dă arama pe faţă, trădînd un fel de spirit de mahala buzoiană, dovadă că pe genţile ei de zeci de euro nu scrie „Gucci”, ci „Pleşcoi”…În fine!

Una peste alta, nu trebuie să ne facem iluzii în legătură cu efectele emoţionale pe care categoria stilistică a pipiţelor din politica autohtonă le are asupra unei largi majorităţi dintre bizonii români, mai ales cei aflaţi în „călduri electorale”. Problema este că toate acestea se petrec într-o ţară în care o treime dintre alegători trăiesc cu WC-ul în curte, n-au ajuns aproape niciodată la oraş, darmite să fi călătorit în străinătate, iar duminica viitoare ei nici măcar nu înţeleg de ce votează, nicidecum pe cine sau pentru ce motive politice! La rîndul lor, eurocandidaţii şi-au făcut o campanie confuză, asupra căreia voi reveni în ultima zi în care legea mai permite presei să comenteze acest subiect, campanie prin care ei au încercat să transforme temele europene în probleme naţionale, pentru că altfel nu-i înţelegea nimeni. Tocmai de aceea, „ţuica de Turţ” rămîne un argument electoral mai convingător decît „drogurile uşoare”, pentru că „pipiţe” întîlneşti şi la căminul cultural din sat!