Piraţii somalezi au atacat circa 100 de nave şi au strîns 120 de milioane de dolari din recompense în 2008, cînd, graţie curajului şi rapidităţii lor, şi-au multiplicat capturile, sub ochii comunităţii internaţionale, care s-a decis în cele din urmă să riposteze. La bordul unor ambarcaţiuni rapide, înarmaţi cu mitraliere Kalaşnikov şi cu lansatoare de rachete, piraţii au lansat atacuri asupra a peste 100 de nave, de la ambarcaţiuni de lux la petrolierul saudit lung de 330 de metri, în ceea ce a devenit una dintre afacerile cele mai înfloritoare din Somalia, ţară din Cornul Africii, aflată în război civil din 1991. Odată ajunşi la bordul navelor, după un asalt care nu depăşeşte de cele mai multe ori 20 de minute, piraţii, foşti membri ai pazei de coastă şi majoritatea pescari, devin stăpînii jocului, graţie membrilor echipajelor, deveniţi ostatici.

Cel puţin 17 nave şi 300 de membri ai echipajelor sînt în prezent ostaticii piraţilor, aşteptînd deznodămîntul în privinţa răscumpărării: potrivit unui trimis special al ONU pentru Somalia, Ahmedou Ould-Abdallah, piraţii ar fi obţinut peste 120 de milioane de dolari în acest an. Această sumă ar putea creşte dacă proprietarii saudiţi ai petrolierului Sirius Star, cea mai mare captură a piraţilor pînă în prezent, vor plăti cei 25 de milioane de dolari ceruţi de aceştia. În afară de natura diversă a navelor capturate - piraţii deţin şi un cargobot ucrainean încărcat cu tancuri şi muniţii -, multiplicarea atacurilor, care au perturbat puternic o rută maritimă vitală pentru comerţul mondial, a determinat comunitatea internaţională să se mobilizeze. Circa 12% din comerţul maritim şi 30% din petrolul mondial traversează strîmtoarea Bab el Mandeb, dintre Marea Roşie şi Golful Aden. Circa 30 de vase de transport au fost deturnate în 2008, dublul numărului celor din 2007, situaţie care a determinat armatorii să prefere un ocol pe la Capul Bunei Speranţe. Comunitatea internaţională şi-a consolidat astfel prezenţa militară în Golful Aden şi în Oceanul Indian, în cadrul operaţiunilor reglementate de mai multe rezoluţii ale ONU.

Nave de război occidentale s-au deplasat în zonă pentru a escorta cargoboturile din Programul Alimentar Mondial (PAM) al ONU, destinat celor 3,4 milioane de somalezi care au nevoie de ajutor alimentar. NATO a trimis, de asemenea, în octombrie, o flotilă formată din patru nave care aşteaptă desfăşurarea, hotărîtă la 8 decembrie, a primei operaţiuni navale din istoria UE, operaţiunea Atalante. Cel puţin opt ţări - Germania, Belgia, Spania, Franţa, Grecia, Olanda, Marea Britanie şi Suedia, cărora li se va alătura probabil Portugalia - vor participa la operaţiunile care vor regrupa şase nave de război şi trei avioane de patrulă, sub comandament britanic. Piraţii somalezi, care se prezintă drept ”protectori ai apelor somaleze faţă de pescuitul ilegal şi deversările de deşeuri toxice”, afirmă că forţa europeană nu va fi tolerată, chiar dacă micile lor ambarcaţiuni rapide nu vor putea ataca navele de război. Prima provocare pentru fregatele europene va fi garantarea securităţii pe o suprafaţă de un milion de kilometri pătraţi. Compoziţia convoaielor în culoarele de navigaţie bine delimitate va trebui să le faciliteze misiunea. Piraţii somalezi au arătat totuşi că în faţa unei concentrări de nave de război, ei atacă nave izolate. În faţa limitelor abordării militare, s-au ridicat voci care cer recentrarea dezbaterii pe Somalia. Uniunea Africană a apreciat recent că pirateria nu este decît unul dintre avatarurile deteriorării situaţiei în Somalia şi că soluţia reală - sfîrşitul războiului - presupune desfăşurarea rapidă a unei forţe de pace a ONU pe teren.