Pisica „HMS Whiskers“, aliatul român al trupelor americane la Constanţa

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
„Un prinzător de şoareci de prim rang”, în exclusivitate pentru „Telegraf” Hrănirea animalelor a fost interzisă în interiorul bazei

Pisica „HMS Whiskers“, aliatul român al trupelor americane la Constanţa

Eveniment 27 Februarie 2014 / 00:00 861 accesări

Soldaţii americani din baza de la Mihail Kogălniceanu trăiesc iubiri ascunse! În ciuda ordinelor dictate de comandantul bazei, care a interzis orice interacţiune... inimile puşcaşilor marini au fost topite de urletele de jale ale câinilor şi pisicilor care s-au refugiat pe timpul iernii în incinta unităţii. Problema cu care se confruntă şefii trupelor staţionate la Mihail Kogălniceanu a fost prezentată pe larg de sgt. maj. Michael Pintagro, într-un reportaj publicat pe site-ul oficial al US Army. Conform articolului, conducerea bazei are de rezolvat, în prezent, două probleme conexe: să elimine într-un mod cât mai „uman“ animalele fără stăpân din bază şi să îi convingă pe militari să reziste tentaţiei de a hrăni patrupedele mioritice...

„Animalele fără stăpân au fost un inconvenient din momentul în care a fost deschisă baza. De altfel, în România ele sunt o problemă majoră“, a declarat directorul logistic al bazei, Edward Trevino. Rezident permanent al bazei de la Mihail Kogălniceanu de aproape cinci ani, sergentul în retragere din Marine Corps, Edward Trevino, din Los Angeles, s-a confruntat în permanenţă cu acest fenomen. „Având în vedere că eu locuiesc în oraş (Mihail Kogălniceanu - n.r.), am intrat în contact direct cu această situaţie. Oamenii sunt plini de compasiune. Le pare rău de aceste animale. Aşa că să nu te mire dacă o să-i surprinzi aruncând mâncare de la fereastră pentru câinii fără stăpân. În 2011, când primii militari au ajuns aici, au găsit câini şi pisici care se refugiaseră în zonele de locuit. Mai exact, când am primit cheile bazei, în interior se aflau peste 30 de câini. Ne facem în permanenţă griji din cauza muşcăturilor şi bolilor pe care pot să le transmită“, a spus Trevino.

„HMS WHISKERS“ După o perioadă în care situaţia a fost ţinută sub control, această problemă a revenit în actualitate odată cu sosirea în bază a unui număr tot mai mare de militari americani. „Am avut un număr foarte mare de câini în bază, iar puşcaşii marini au început să îi adopte. În timp ce hingherii alergau prin curte după animale, militarii le ascundeau în camere. Au fost soldaţi care chiar au făcut actele necesare şi au luat câinii cu ei acasă când au plecat“, a povestit Trevino. În atenţia conducerii bazei a intrat şi personalul de la bucătărie, după ce au fost descoperite, în spatele cantinei, recipiente cu mâncare pentru animale. De regulile draconice impuse de colonelul Claude Lovell, comandantul Black Sea Area Support Team, pentru a opri hrănirea animelelor a scăpat, însă, o pisică... „HMS Whiskers“, aşa cum au numit-o puşcaşii marini, şi-a câştigat acest drept. „Este un prinzător de şoareci de prim rang. A avut un impact dramatic asupra populaţiei de rozătoare, aşa că el a fost într-un fel acceptat. Dar câinii trebuie să plece“, a spus col. Lovell. „Dacă militarii sunt prinşi hrănind câinii, sunt terminaţi“, a adăugat Trevino.

RISC DE ÎMBOLNĂVIRE Odată cu sosirea trupelor, în decembrie şi ianuarie, medicii bazei şi conducerea acesteia au impus măsuri stricte. În cadrul unor şedinţe, militarii au fost instruiţi cu privire la regulile şi pericolele pe care le ridică animalele fără stăpân. „Dacă există o sursă de mâncare, animalele o vor găsi şi se vor întoarce de fiecare dată. Din această cauză le spunem militarilor să nu hrănească animalele şi, în mod hotărât, să nu adopte câinii!“, a adăugat col. Lovell. Ofiţerii responsabili de sănătatea trupelor îşi fac griji. „Rabia este rară, dar este întotdeauna fatală dacă nu e tratată la timp. În 2011, un militar de 24 de ani a murit în Afganistan după ce a fost muşcat de un câine“, a declarat col. Lisa Kuhar. În 2013, US Army Europe a finanţat o campanie de strângere a animalelor fără adăpost din interiorul bazei. Dacă sunt în pericol, militarii americani sunt sfătuiţi să ceară ajutor personalului român. Vigilenţa este, însă, cea mai importantă metodă de apărare. „Când alerg în jurul bazei, uneori mă întâlnesc cu câini fără stăpân. Îi privesc în ochi şi, în cele mai multe cazuri, mă lasă în pace. Ca măsură de siguranţă, însă, am într-o mână o piatră, iar în cealaltă mâncare“, a povestit col. Lovell.



12