Cei mai fericiţi sunt, probabil, Anca Boagiu, Traian Igaş şi Gheorghe Ialomiţianu, miniştri care, conform avertismentului primit din partea preşedintelui Băsescu, ar fi trebuit să plece acasă, fiind corigenţi la absorbţie: notele 2 (%), 3 (%) şi 4 (%).

În felul acesta, pisica moartă a fost luată din curţile lor şi aruncată în capul lui Leonard Orban, cel pe spinarea căruia se efectuează acest experiment original. Pentru că noul minister va fi aşa ceva doar cu numele. Chiar prezidentul ne-a explicat că organismele respective din cadrul altor ministere nu pot fi luate şi mutate la M.F.E. pentru că acesta nu e prevăzut ca beneficiar în acordurile cu Uniunea Europeană. Destoinicii funcţionari care au obţinut performanţele de mai sus vor rămâne pe loc, doar că vor fi coordonaţi de Orban.

Chestia asta cu “coordonarea” am mai auzit-o şi în cazul CNAS: Casa de Sănătate rămâne în subordinea premierului, deşi va fi “coordonată” de ministrul udemerist al Sănătăţii. Cum va decurge această coordonare în condiţiile altei subordonări nimeni nu ştie prea exact şi rămâne să se constate pe parcurs.

Cam la fel stă situaţia şi cu Orban. El n-o să prea aibă subordonaţi, dar va coordona tot ce mişcă în domeniul fondurilor europene. Chiar premierul a explicat, luni seară, cum îşi va îndeplini noul ministru atribuţiile: el va “apăsa pe butoanele” care fac legătura cu Bruxelles-ul. El va deschide uşile pe care le ştie de când a fost comisar, pentru a regla problema absorbţiei. Practic, dacă înţeleg eu bine, el va fi, de fapt, un fel de lobby-ist, în capul căruia se vor sparge viitoarele nemulţumiri. În timp ce Boagiu, Igaş şi Ialomiţianu vor dormi liniştiţi - nu mai este problema lor – Orban va trebui să spele ruşinea incapacităţii lor de până la reorganizare.

Dacă stau şi mă gândesc bine, soluţia e foarte comodă. În timp ce miniştrii sunt membri ai PDL, Orban nu e! E, cum s-ar zice, apolitic. Mai e şi frate cu Orban celălalt, de la liberali. Victimă sigură pentru viitoarele analize – un fel de Lăzăroiu copie la indigo.

Speranţele puse în noul minister sunt iluzorii. Această cosmetică organizatorică nu rezolvă problemele cronice, de fond ale accesării fondurilor. Care ţin, în primul şi în primul rând, de capacitatea statului de a aloca partea proprie din costul proiectelor, pentru care n-are niciodată bani. Pentru că trebuie să plătească aparatul umflat al unei administraţii pe care nici măcar criza nu o mai slăbeşte.