Preşedintele Obama a definit cadrul unui plan care vizează curăţarea Golfului Mexic şi refacerea ecosistemului său fragil, în contextul mareei negre din zonă. Într-o notă oficială, Barack Obama a cerut secretarului pentru Marină, Ray Mabus, pe care l-a însărcinat cu reabilitarea coastelor Golfului Mexic, să pună la punct un plan, cât mai curând posibil. Planul ar urma să conţină o estimare completă a resurselor necesare, în termeni economici, ecologici şi umani, după catastrofă şi, mai ales, sprijinul pe care autorităţile federale vor trebui să îl aducă regiunii afectate, pentru a-i asigura restaurarea. “Mareea neagră din Golful Mexic este cea mai gravă catastrofă ecologică înregistrată până în prezent în SUA şi este o lovitură grea adusă unei regiuni care a trecut prin destule încercări”, spune preşedintele în această notă, referindu-se la uraganul Katrina, care a afectat Louisiana în 2005.

Administraţia a subliniat şi că mai mulţi oficiali americani, printre care şi secretarul pentru Afaceri Interne, Ken Salazar şi comandantul pazei de coastă americane, Thad Allen, s-au întâlnit cu oficiali ai BP, pentru a discută pe tema puţurilor secundare în curs de construire, care să stopeze definitiv scurgerea de petrol. Miercuri, Thad Allen a ieşit la pensie, după 40 de ani de activitate, dar va continua să lucreze cu Barack Obama pentru a-l consilia în legătură cu mareea neagră şi consecinţele sale.

Sunt şi unii care încearcă să profite de pe urma catastrofei. Doi fraţi din Florida, Jeffrey şi David Shiffman, susţin eforturile de curăţare a petei de petrol din Golful Mexic, îmbuteliind şi vânzând “apă poluată cu petrol”. O sticluţă de 60 de mililitri se vinde cu 9,99 de dolari. Este petrol adevărat şi apă oceanică, dar nu din Golful Mexic. La început, tinerii foloseau mostre de petrol din golf, dar navigatul era scump. Şi, având în vedere că tot profitul merge către trei organizaţii care se ocupă de curăţarea golfului, au decis să folosească ulei de motor. Cinci dolari pentru fiecare sticlă vândută acoperă costurile de producţie, iar restul de bani sunt împărţiţi între organizaţiile Reef Relief, The International Fund for Animal Welfare şi The International Bird Research Center.